19 aug. 2015

M-am saturat!

dragi citori al blogului, am tot reflectat si m-am gandit, pe care din bloguri sa scriu aceasta postare, avand in vedere, deoarece am si un blog de articole politice. Acest artcol se vrea o retrospectiva a ultimilor 25 de ani din Romania, si cum m-am saturat de minciunile ce le inghitim zi de zi de la alesii nostri. 

Traim de 25 de ani, ceea ce americanii numesc democratie. Insa probabil americanii nu cunosc vorba asta: "Dragoste cu de-a sila nu se poate. E viol.". Ceea ce avem noi azi in Romania, e o democratie de tip dambovitean, pseudo-democratie. Douazeci si cinci de ani nu s-au facut unele lucruri, care era cerute la "Revolutie". (am pus in ghilimele Revolutie, pentru ca eu consider ca evenimentele din 1989, nu sunt o Revolutie, cu exceptia evenimentelor de la Timisoara: inceputul - revolta populara - 15-17, pana cand mor primii oameni, si max 20, cand epicentrul se muta la Bucuresti. De atunci devine o lovitura de stat, in toata regula cuvantului. Pentru a va lamuri, asupra acestui aspect, cautati in online cartea in limba engleza: "The History of Terrorism from Antiquity to Al-Qaeda". Veti afla acolo, inca din introducere diferenta intre Revolutie si Lovitura de Stat, prin definitii clare si exemple. Faceti o comparatie cu ceea ce s-a intamplat aici, in Romania, la acele evenimente, si vorbim): lustratia (inlocuirea vechii nomenclaturi comuniste) si nerespectarea unor legi, date de insusi statul roman, dupa 1989.

23 apr. 2015

TIGAN vs RROM... sau arta de a nu discrimina la romani...

Romania, in ultimii 25 de ani face toate lucrurile pe dos... se fura ca in codru si cei vinovati, desi sunt condamnti, raman cu averile intacte, se dau legi sau Ordonante de urgenta a Guvernului aplicabile pentru 1 persoana, se da o lege care spune ca pentru a evita discriminarea cetatenilor de etnie tiganeasca, acestora ar trebui sa li se spuna RROMI. Si de aici ni se trag toate, in ultimii 10 ani, sau 15, daca e sa extindem perioada putin. Sa nu se supere tiganii, dar termenul de rrom, e foarte asemanator acelui de roman, si e confundat in afara, echivalat chiar, rrom=roman. Ceea ce nu e deloc adevarat. Tigani sunt si in Ungaria, in Serbia, in Germania, sunt peste tot, in lume, nu numai in Romania. Doar in Romania li se spune RROMI, in rest sunt tigani, peste tot.



3 mar. 2015

Am trait s-o vad si pe asta! Halal simulare!

Buna dimineata, 

ieri, a fost s(t)imularea examenului de bacalaureat, proba la limba si literatura romana. Anul acesta am fost, in premiera, in sistemul de supravaghere, ca proaspat angajat al unui liceu in functia de bibliotecar.



Urmarind cu atentie si o oarecare ingrijorare directia incotro se indreapta aceasta chestiune: Bacalaureat, si mai ales privitor la promovabilitatea acestui examen foarte important. Proba de limba romana, care ar trebui sa fie cea mai usoara pentru elevi, le da cea mai mare bataie de cap. De cand a inceput avalansa picarii examenului de bacalaureat, cu promovabilitate sub 50% pe ani in intreaga tara, am motivat faptul ca promovabilitatea la limba roamana, in special, depinde de lectura bibliografiei obligatorii, si apoi ceva facultativ, din opera aceluiasi autor.




Anul asta am avut un soc, de-a dreptul. La clasa a XII-a s-a dat poezie, la simulare la proba de romana. In liceul in care sunt eu a fost Eminescu si Bacovia. La final, un elev de clasa a XII-a, imi spune ca el nu a stiut la Eminescu, Luceafarul, pentru ca nu a citit. Nu vreau sa judec, dar trebuia sa fii foarte dezinteresat, sa nu citesti macar o data poezia Luceafarul, mai ales cand stii ca se poate da la bacalaureat. Daca ar fi citit poezia, stia din start ce sa scrie. 


Un rol major in promovabilitatea la examenul de bacalaureat il are Ministerul Educatiei, procedura de predare, sistemul de referate implementat gresit in scoli, lipsa de atentie a elevilor la ore, atentia lor fiind acordata in mare parte telefoanelor destepte care le atrag atentia in timpul orelor si lipsa autoritatii profesorilor in fata elevilor, in unele cazuri. Voi incerca sa analizez pe rand aceste  motive expuse mai spus. 
  • Ministerul Educatiei e vinovat ca nu reuseste sa ofere profesorilor salarii; un cadu legal prin care sa masoare eficacitatea profesorilor si motivarea acestora in a transmite elevilor cea mai buna informatie, astfel incat si cel mai delasator elev sa prinda informatia;
  • Procedura de predare prin manuale alternative nu a facut altceva decat sa subrezeasca si sa strice ce era bun in sistemul de invatamant romanesc. Unii profesori nu se pregatesc temeinic in a invata elevii cum sa invete; elevii nu sunt stimulati sa citeasca  nici macar bibliografia obligatorie; nu stiu sa fiseze informatia ce o citesc, daca citesc. Degeaba ii dai elevului mura in gura, daca el nu citeste opera literara. Fara lectura, mai ales la romana, asa cum fara exercitii la matematica, esti pe nicaieri. 
  • Elevilor li se cere sa intocmeasca referate de catre profesori. Ei merg acasa, cauta google search pe internet pe tema respectiva ceva, cat sa incropeasca de trei pagini ceva, il preda profesoarei, la o data ceruta de ea, si gata, elevul are 10. Elevul se trezeste la facultate ca nu stie sa intocmeasca un referat, cat trebuie sa fie de lung, nu stie cum se intocmeste aparatul critic al unui referat, astfel incat sa evite plagiatul, si ceea ce e si mai important, prezentarea unui referat. Iata cum vad eu, ca ar trebui pusa problema: elevului sa i se spuna clar, ce inseamna un referat: o lucrare de 5-7 pagini; bibliografie 5 carti minimum, 10-15% internet in referat, pondere. Profesorii ar trebui sa le explice elevilor si sa-i puna sa noteze in caiete cum se intocmeste aparatul critic la inceputul fiecarui semestru. Cand incepe studierea unei opere, de exemplu, referat despre romanele lui Rebreanu, sau referat comparativ pe romanul interbelic, profesoara ar putea aloca 5-10 minute din ora pentru prezentarea referatului elevului ce a avut tema respectiva. Prezentarea nu inseamna lecturarea referatului, ci prezentarea a 3, maxim 5 idei pe care sa axeze si sa le dezvolte intr-un discurs liber timp de 5 minute, maxim 7. Astfel, atat colegii, cat si cel ce intocmeste referatul raman cu cateva idei, iar la final cel ce intocmit referatul sa primeasca 2-3 intrebari de la elevi, si una neaparat de la profesor, sa vada daca a inteles ceva din tema lui de referat. 
  • atentia elevilor la ore, ar spori eficienta si promovabilitatea acestora la bac. Un elev atent ar putea lua foarte usor 6-7, doar fiind atent la ore. Daca mai citeste o data lectia acasa, e deja la nivelul 8, iar daca vrea 9 sau 10, mai poate citi o data. Dar nu, la scoala telefonul mobil ii distrage elevului atentia. Profesorii printr-un regulament intern si de disciplina interioara, ar putea propune, ca pentru ca toti elevii sa fie tratati egali si sa fie atenti la ore, sa fie nevoiti sa puna telefoanele pe catedra, inchise sau pe modul avion, la final orei putand sa si le ia inapoi. Astfel, elevii ar fi atenti la ore. Cine nu s-ar supune regulei, sa ia 2 din start, fara nici un drept de apel. O data ar face-o, dar a doua oara n-ar mai nesocoti regula. 
  • un profesor trebuie sa isi poata impune autoritatea in fata elevilor, sa fie ascultat la ore, si la ce preda. In primul rand, respect din partea elevilor fata cel care e putin mai in varsta, chiar daca profesorul ar avea sa zicem 35-40 ani, si in al doilea rand pentru cunostintele si studiile lui, care sunt sunt mai vaste si mai mari, in numar de ani, fata de cele ale unui licean, Cine nu reuseste sa fie putin autoritar la ore, sa se faca ascultat si respectat, e mancat de viu de elevi. 

Acestea sunt parerile mele proprii despre cum ar trebui facut sa mearga sistemul de invatamant, iar promovabilitatea la examenul de bacalaureat crescuta. 

1 mar. 2015

Anita Nandris Cudla - 20 de ani in Siberia. Amintiri din viata, o carte monument

Inspirat si impins de la spate, parca, de emisiunea Memorialul Durerii din 23.08.2014, link-ul aici, ce povesteste destinul unei femei bucovinence, Anita Nandris, casatorita Cudla, m-am decis sa caut si sa citesc cartea, intitulata "20 de ani in Siberia. Amintiri din viata".



Cartea este o carte monument, o marturie despre viata grea, chinuitoare, plina de lipsuri, mizerie, foame, indurate de aceasta doamna, "cu 3 clase primare", care a reusit sa supravietuiasca acestui cumplit loc, care a fost Siberia, timp de 18 ani, cu ajutorul credintei in Dumnezeu si a iubirii. Aceasta carte ar trebui sa stea pe raft in fiecare casa, ar trebui citita de fiecare dintre noi, iar astfel de destine, ca cele ale Anitei, marturisite, relevate. Cartea pe care tocmai am terminat-o de citit se naste din initiativa fratelui Anitei, Ioan Nandris, care in 1965, la despartirea din Gara de Nord, ii da un caiet, spunandu-i: "Anita, sa scrii! Sa scrii asa cum ne-ai povestit noua".