Internat in "Clinica Amantilor"

Buna dimineata, dragi cititori ai blogului meu!

Aseara pot sa zice ca a fost una dintre cele mai frumoasae seri de "culturalizare". Da, acest proces, este unul continuu. Dar sa va zic de unde a venit ideea sa merg la teatru. Mama mea, o iubitoare a teatrului, vazuse accidental la televizor anuntul, cu privire la o promotie a Teatrului National din Targu Mures, cu trupele "Liviu Rebreanu" si "Tompa Miklos" de Sf. Valentin, cu piese de teatru, comedii cu teme romantice. Eu de la prima piesa, marti am reusit sa ma sustrag. Dar vazand-o cu cata placere si entuziasm a venit de la teatru,  mi-am zis "la urmatoarea piesa ma duc si eu". Si, a fost sa fie "Clinica Amantilor". Nu mi-a parut rau ca am mers, sincer. Dar ce ziceti sa va prezint si dumneavoastra intortocheatele ite ale firului actiunii acestei piese. 

"Clinica amantilor" (Key for Two) de John Chapman si Dave Freeman, prezinta viata unei femei maritate, Harriet, ce duce o viata amoroasa duplicitara, in sensul ca pentru a se intretine, traieste cu 2 barbati, Gordon si Alec. Acestia nu se cunosc unul pe altul, deoarece cu multa abilitatate, Harriet reuseste sa ii succeada unul cate unul in patul ei, evitand cunoasterea reciproca a acestora. Actiunea pare sa ia o turnura, cand in viata deja plina de erotism, apare prietena cea mai a Harriet-ei, Anne. Amandoi, atat Gordon, cat si Alec, ajung sa o cunoasca si pare sa li se aprinda calcaiele dupa aceasta aparitie feminina, o femeie foarte frumoasa. 

Intriga nici nu ajunge inca la punctul culminant, acesta fiind atins odata cu momentul in care Gordon isi luxeaza piciorul in bucataria Harriet-ei si intr-un moment de neinspiratie, o suna pe sotia lui, care-l astepta, sa-i spuna ca s-a accidentat la picior si ca e internat intr-o "clinica particulara", pentru ingrijiri medicale. 

Anne ii face jocul prietenei sale, in momentul in care Alec isi face aparitia. Ea pretinde ca cel accidentat, Gordon e sotul ei, Richard, un medic veterinar, venit dupa ea tocmai din Noua Zeelanda, pentru a o face sa se impace cu ea, iar pe Alec il  face sotul nebun al Harrietei, Bob, pentru Gordon. Totul pare sa se fi rezolvat pentru o seara, astfel incat Harriet sa scape basma curata din toata afacerea aceasta. Dar, la un moment dat isi face aparitia Richard, adevarul sot al Annei, mort de beat, care cade lat, dupa ce lovit in cap. 

Regizorul reuseste sa puna in scena foarte bine o piesa in care umorul si neprevazutul sunt cuvintele cheie, reusind sa tina publicul su sufletul la gura si intr-o continua stare de ras, datorata evenimentelor de pe scena. 

La un moment dat, in noapte isi face aparitia Magda, sotia lui Gordon, care vrea sa-si vada sotul, acesta fiind inchis in baie de Harriet. Cu mult tact, Harriet reuseste, impreuna cu Anne, s-o convinga pe Magda, ca aceasta cladirea in care a intrat e o clinica, la un moment dat facandu-si aparitia si Richard, in postura de medic. 

Finalul piesei reuseste sa reuneasca cuplurile, prin venirea sotiei lui Alec, care cu un pistol, vrea sa-si ia sotul acasa. Si aceasta e dusa de nas, usor, prin faptul ca Alec ramase blocat cu spatele, si "asistenta" Anne il vindeca, pentru moment. cuplurile formate, Gordon si Magda, Alec si Mildred, parasesc scena, plecand acasa, iar Anne se impaca cu Richard, Harriet ramand singura si trista la final.

Piesa a fost foarte bine pusa in scena prin faptul ca, in fiecare clipa aare ceva nou, neprevazut ce reuseste sa tina  spectatorul cu sufletul la gura si razand, transpunand parca asupra lui actiunea, trairile personajului principal, suspansul, teama, frica, de a nu ramane singur.

Teatrul National Targu-Mures

Trupa "Liviu Rebreanu"

"Clinica Amantilor" (Key for Two)

de John Capman si Dave Freeman

Traducerea  de Costin Manoliu si Anca Florescu

Regia Artistica:

Claudiu Goga

Distributia piesei:

Gordon - Dan Radulescu;
Harriet - Rodica Baghiu;
Alec - Nicolae Cristache;
Anne - Bianca Farcas;
Richard - Costin Gavaza;
Mildred - Monica Ristea;
Magda - Elena Purea.

Multumesc frumos actorilor pentru minunata seara si spectacolul oferit.

Recomandare cinematografica

Buna seara! dragi cititori ai blogului meu. V-a fost dor de mine? Ei bine, am revenit in noul an cam tarziu, cu acest post, desi as fi vrut sa incep altfel, cu o retrospectiva a anului trecut, retrospectiva ce nu va mai fi postata din motive personale.

Revin pe blogosfera, atat de tarziu, dupa mai mult de o luna si o saptamana, din ratiuni de timp, acesta lipsindu-mi cu desavarsire, in urma frecventarii celor doua masterate ale mele, avand in vedere ca acum e si sesiunea de examinare la ambele. Dar totusi, am reusit sa-mi fac timp sa vizionez un film recomandat cu multa caldura, intr-o seara geroasa de ianuarie.

In aceasta seara, ma gandeam sa va prezint, sau sa va fac o recomandare cinematografica. E un film, o drama, despre Cel de-al Doilea razboi in Olanda. Filmul se numeste in original "Zwarteboek" sau "Black Book", in traducere. Aceasta recomandare am primit-o de la prietena mea, iar eu vi-l recomand mai departe.

Filmul prezinta viata tinerei evreice Rachel Stein, interpretata de Clarice van Houten, care se vede nevoita sa-si schimbe identitatea in Ellis de Vries pentru a supravietui , si "se face frate cu dracu` pana trece puntea". Insa, in lupta pe doua fronturi, da doar de 'tradatori", care, vorba vine, sar sa o ajute.

Tot filmul se invarte in jurul afacerii murdare dintre notarul evreul Wim Smaal, locotenentului german Gunther Franken, a falsului agent de Securitate, Van Gein, si capitanului dr. din a armata canadiana, sub acoperire in Rezistenta olandeza, Hans Akkermans. Notarul Wim Smaal vinde informatia si pontul, despre evreii bogati, care vor sa scape de lagarele de exterminare lui van Gein, care la randul lui ii plaseaza in bratele locotentului Franken, care-i ucide pe toti, si ii jefuieste.

Primul dintre acestia, van Gein, ii conduce familia la moarte, prin vanzarea lor in mana "lupului cel rau", nazist, Franken Al doilea, un capitan doctor in armata canadiana, o sfarseste nasol, inchis intr-un sicriu, va ajunge de viu pe fundul lacului, va intra la apa, desi pare a fi omul care lupta cot la cot cu ea in Rezistenta, pentru supravietuire. Al treilea, cel mai greu de dovedit e notarul Smaal, cel ce tine "carnetelul negru", la propriu si la figurat,  care o sfarseste si el tragic.

Ea se face "frate' cu un lupisor mai mare, dar cuminte, capitanul Muntze, care isi da seama de jocul ei dublu si incearca s-o ajute sa scape de "lupul cel  rau", Franken, dar sfarseste in fata plutonului de executie.

Totusi, binele triumfa in fata raului, desi exista faze pline de adrinalina, si putin erotism, de ce sa nu recunoastem, care umple un scenariu dinamic, care nu-ti dau timp sa te plictisesti, sau sa spui ca nu e un film bun. Filmul are actiune, e dinamic, cu multa tradare, iti dai seama abia la final de advaratul scenariu al tradarii,  de imbarligatura, prezentat frumos sub culoarea epocii naziste in Olanda, de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, si modul cum, multi dintre cei ce se aflau de partea nazistilor, chiar si general fiind, trec in cealalta tabara, dar pentru a-si salva pielea.

Filmul prezinta parca un altfel de Holocaust, nu cel al lagarelor de exterminare, ci al  excutiilor in masa si  al jafurilor de la evreii bogati, de catre hapsanii ofiteri cu rang inferior din armata nazista. 

Un week-end de "culturalizare"

Ciao tuturor cititorilor blogului meu. Acest week-end a-nceput puternic sub semnul "culturalizarii" creierului meu. Vineri, desi aveam dorinta de a merge la Festivalul National Studentesc de Satira si Umor, elanul mi-a fost taiat de afisul acestei "manifestatiuni", ce anunta invitati 3 formatii... una din Bucuresti, una din Timisoara, una locala. Eu n-am inteles daca mai erau si alte formatii in program, asa ca mi-am zis ca neavand cu cine merge, vremea stricandu-se si afisul dezamagitor, am decis sa raman acasa, si nu mi-a parut rau.

In schimbul hohotelor de ras de la sectiunea de interpretare a Festivalului, am ales doua filme, pe care le am pe dvd-uri, si le-am vizionat.

Primul a fost "The Reader", din 2008, cu Kate Winslet si Ralph  Fiennes o drama care incepe sub auspiciile aventurii erotice adolescentului Michael Berg cu Hanna Schmitz, o controloare de bilete in perioada imediat urmatoare terminarii celui de-al razboi mondial, care l-a ajutat sa ajunga acasa dupa ce acesta se imbolnavise de scarlatina. Dupa 3 luni de izolare, tanarul doreste sa-si arate recunoastinta fata de doamna care l-a ajutat cand a fost bolnav,  si incep incet-incet o aventura pasionala si secreta. In timpul intalnrilor cu ea, pe langa sex si dragoste, el ii citeste opere din literatura universala.

Drama tanarului Michael Berg se amplifica, dupa ce acesta ajunge student la Drept la Heidelberg, iar in orele de seminar asista la un proces, in care Hanna  Shmitz era implicata direct, pentru crima ca memebra a garzilor SS.

In cazul unui raport, se cere ca Hanna Schmitz sa dea o proba de scriere curtii, dar ea refuza, si-si acopera colegele, 5 la numar, pentru scrierea acestui raport, fapt ce-i aduce sentinta cu  inchisoare pe viata. Motivul pentru care ea refuza sa dea proba era pentru ca aceasta era analfabeta si ii era rusine de acest detaliu din viata ei. Tanarul student la drept si-a dat seama de acest detaliu, amintindu-si de momentele de intimitate cu Hanna din adolescenta, in care el ii citea acesteia toate operele pe care trebuia sa le citeasca la scoala.

Anii trec, si avocatul Michael Berg, ii trimite in puscarie Hannei casete cu lecturi din operele citite in copilarie ei. Aceasta se ambitioneaza si incepe sa invete sa scrie si sa citeasca singura, ajungand sa citeasca opere de mare anvergura ca "Razboi si Pace", "Odiseea". Hanna se sinucide cu o seara inainte de a putea iesi in cele din urma din inchisoare. El lasa prin testament o suma de bani unei femei, care afost supravietuitoare a crimei pentru care a fost acuzata, dar pana la urma acei bani se vor duce prin inteelgere cu dna respectiva, la o organizatie evreiasca de combatere a analfabetismului.

Trairile studentului la Drept sunt tot mai intense, pe masura ce procesul inainteaza, devine si el implicat sufleteste, si parand ca sufera odata cu Hanna.

Al doilea film vazut vineri seara, la recomandarea surorii mele a fost Twilight, care-mi tot canta refrenu` ca vom merge sa vedem la cinema parte a II-a, New Moon, si cica daca nu vad prima parte, nu inteleg filmu`. M-am conformat. Acum presupun ca toata lumea stie acest film: poveste de dragoste intre un vampir si o fata.  "How romantic!" sa-l parafrazez pe varul meu, Patrick.

Partea a doua a procesului de "culturalizare" il consta faptul ca am realizat cat de multe am de citit, si m-am apucat cu sarguinta. Am inceput cu "Scrierea latina in Evul Mediu", "Izvoare privind Evul Mediu Romanesc. Tara Hategului in sec. al XV-lea", pentru Masterul de Biblioteconomie la Cluj, "Religiile Lumii" pentru un seminar la Masterul din Mures, si "Memoriile" lui Napoleon. Plus, pe langa asta, am primit, in absenta, un contrareferat, din Jacques Le Goff - "Negustorii si Bancherii in Evul Mediu". Deci, am ce baga, nu ma voi plictisi, plus job.

Un week-end placut!, cat a mai ramas din el.

Seara de "culturalizare"

Marţi seara a fost seara de "culturalizare'' a cerebelului de animal primitiv al lui Hoţa, adică eu. La invitaţia unei prietene dragi am răspuns pozitiv pentru deschiderea spre cultură, şi nu mi-a părut deloc rău. 

La Teatrul Naţional din Târgu Mureş, actorii trupei Liviu Rebreanu au organizat punerea în scenă a unei piese, pentru studenţii Universităţii "Petru Maior" din localitate. Am zis, de ce nu?, dacă pe deasupra era şi gratis intrarea.

Deci, s-a jucat piesa "Butoiul cu praf de puscă" de Dejan Dukovski, pus în scenă de regizorul Sorin Misirianţu. Titlul piesei nu e ales la întâmplare, ştiindu-se că Balcanii au fost "butoiul cu pulbere al Europei".

Dramaturgul reuşeşte  să sublinieze foarte bine unele realităţi ale războiului din fosta Iugoslavie, cum ar fi: violurile organizate de soldaţi, violenţa excesivă, lipsa de autoritate, haosul, toate pe un substrat uneori comic. Totodată este redată drama omului din Balcani, care tânjeşte spre modelul de democraţie american, dar care nu reuşeşte să se adapteze noului model, şi care pare că rămâne prins cu cleştele parcă de lumea din care provine. Finalul este unul tragic, marea dragoste se destramă din cauza mirajului american a unuia dintre personaje.

Un detaliu important, ce introduce spectatorul în mediul balcanic este muzica folosită, muzica sârbească, foarte bine aleasă ritmată, care ilustrează şi mai bine zbuciumul sufletesc al personajului principal.

Distribuţia piesei "Butoiul cu praf de pusca" de Dejan Dukovski, în traducerea Alexandrei Goreska.

Anghele  - Costin Gavază

Tatăl, omul  - Ion Vântu 

Aţe, Ggiore - Mihai Crăciun

Ana - Ionela Nedelea

Dimitria - Eduard Marinescu

Sveto - Csaba Ciugulitu

Boris - Vlad Chico

Andreea - Marina Timcu

Ghela, Jimmy - Iulian Praja

Poliţistul - Adrian Şovar

Asistent scenografie: Annamária Szábó

Scenografia: Ioana Popescu

Regia artistică: Sorin Misirianţu

Mulţumesc frumos trupei de teatru "Liviu Rebreanu" a Teatrului Naţional din Târgu Mureş pentru minunata seară.