30 dec. 2008

Un adevarat "DOLCE FAR NIENTE"...

Din 21 decembrie traiesc o experienta unica, un "dolce far niente", cum n-am mai visat. De cand am decolat din Tg-Mures, mi-a placut cu avionul. Mi-am zis ca o astfel de experienta trebuie musai sa mai am. Deja am si planuit urmatoarea destinatie pentru mers cu avionul... Danemarca. Cum de la noi din Tg-Mures este cursa directa pana la tusa Moni, am si vorbit cu ea, urmeaza doar sa merg acasam, sa-mi gasesc un post de munca si sa castig bani, care sa-mi permita sa economisesc sa merg acolo.

Dar sa nu deraiem de la subiect. Am ajuns duminica seara, 21 decembrie, pe aeroportul Marco Polo din Venezia, de unde ne-a ridicat sora mea. De atunci mananc in fiecare zi tipuri noi de mancare (de exemplu azi, 30.12., la pranz am avut Timballo, o mancare mai complicata din sud, cu paste, mortadellla, chiftelute


iar seara am mancat Foccacia, aluat gros cu rosii si masline),



dorm, fac traducere pentru scoala (din cartea atentie "Istoria Terorismului din Antichitate pana la Al-Qaeda), ma uit la televizor si mai ies la o plimbare, fie per pedes apostolorum, fie cu masina, in locuri fantastice, joc rummy si pierd, fir-ar!. De exemplu aseara am fost la Poffabro, unde locuitorii confectioneaza tot felul de iesle, aici denumiti preseppi. Mia mjulte imaginni de preseppi veti gasi in albumul de poze "Aventura Italiana" de la my gadget, pe dreapta.






In 27 decembrie am vizitat Venetia, a treia oara, si am descoperit ceva cu totul nou. Poduletele de peste canale, Puntea suspinelor in constructie, si o minunata statuie ecvestra cu simbolul SPQR, intr-una din parti. Va rog nu ma intrebati cine e in acea statuie, inca nu am aflat. Dar o voi face. Sper curand.




Intre timp, in 5 am fost la focul ce se face anual aici, numit Fallo. traditia spune ca la Fallo, se arde tot raul, si corpul se purifica. Am trait o caldura imensa de peste 30 de grade, dintr-o data, la minus vreo 2 grade afara. L-am inregistrat. Iata-l...




O experienta noua si totodata placuta, am trait azi, 10.01.2009. Ne porneam spre casa din Italia. Am mers intr-un magazin, sa mai iau ceva cadouri si am ajuns la poarta de imbarcare exact in momentul cand trebuia sa ne imbarcam. La poarta 14 a aeroportului scria ca avionul nostru are intarziere, si porneste la 11.45. Apoi am mers sa ma interesez ce se poate face, sa vad daca prindem legatura daca mergem cu intarzierea respectiva. Cea de al ghiseul respectiv, si-a sunat colega si m-a directionat spre locul de unde mi-am luat biletul. Cand am ajuns acolo, scria deja canceled la zborul nostru. Un domn amabil, de vreo 45-50 ani, angajat al aeroportului sau al companiei aeriene Malev, nu stiu sigur, ne-a dat doua posibilitati. Fie mergem din nou la Aviano, la sora mea, fie mergem la un hotel, (Villa Braida... www.villabraida.it), aproape de aeroport, totul platit de Malev. Am ales a doua optiune. Si iata-ma ajuns la Villa Braida fosta resedinta medievala a familiei Braida sau Brayda. Totul la superlativ aici. 3 mese gratis... pranz, deja mancat... pasta con ragu, legume cu carne de vita in sange, si panna cotta cu fructe de padure. Dupa un somn de aproximativ o ora am venit la interet point. cum privesc spre stanga, e un coridor luminat cu candelabre din sticla de Murano. In capat, se desfasoara o nunta. Toate pozele le veti putea gasi in albumul Aventura Italiana din gadgetul MY ALBUMS.

22 dec. 2008

Sentimente contradictorii...

Ciao!, tuturor. Traiesc din 17 o mare frustrare,si suparare, dar si o mare bucurie, de ieri seara.

Marea mea frustrare se refera la faptul ca din 17 decembrie nu am fost in stare sa postez un articol in cinstea eroilor care nu trebuie niciodata uitati, incepand cu 17 decembrie, si care, in decembrie 1989, acum 19 ani si-au sacrificat viata pentru noi. Iar noi, din lipsa de respect ne facem ca uitam de ei, pe tot parcursul anului, doar intre 17 si 22 decembrie le aducem recunostinta. Anul acesta am aflat de un site dedicat acestor oameni curajosi, care nu s-au sfiit sa strice "Jos Comunismul", Jos Dictatura familiei Ceausescu"

Cinste, memorie eterna si recunostinta profunda, din partea mea, celor care au fost in strada in decembrie 1989, impotriva regimului comunist,incepand cu Timisoara, si au continuat, facand sase auda la Bucuresti si peste hotare! Macar din recunostinta pentru acesti oameni, sa incercam sa indreptam lucrurile, acum, in ceasul al 13 -lea si sa facem ceva bun pentru noi toti, romanii de pe aceste meleaguri, pana nu ne infuriem toti si parasim tara.


Ziceam de o frustrare, dar si de un motiv de bucurie. Frustarea ati vazut-o, acum sa va spun si bucuria... Ieri, incepand cu orele 16.00, ora Ro., am pus pentru prima oara piciorul intr-un avion si am zburat. Nu pot sa va explic peisajul dintre nori, in cuvinte sau ceea ce simti in momentele de despartire de sol sau de aterizare. Stiu doar ca am ajuns cu bine, cu voia lui Dumnezeu. Motivul de buucurie e acela ca ma venit la surioara mea sa petrecem impreuna sarbatorile de iarna. Poze din aceasta frumoasa aventura veti putea vedea, multumita Gabrielei Pop, prietena mea cea draga, care desi sarbatori de iarna fiind, mi-a imprumutat aparatul ei foto. Acestea vor fi postate in gadgetul My Albums, de sub my favourite movies. Va atat curiozitatea cu doua -trei poze facurte in avionul de Tg-Mures - Budapesta.







Si nu in ultimul rand, gandul meu sta alaturi de colegele mele de facultate, Ioana si Sanda, a caror mama am inteles ca a fost operata de urgenta cu cateva zile inainte de a ne porni din Romania.

14 dec. 2008

Adrian Iosif Cocoană - CRIMINAL ÎN LIBERTATE

Scriu din nou, despre acest individ, căci altfel nu-l pot numi. Aseară ştirile au anunţat că i s-a prelungit mandatul de arestare de către Tribunalul din Timişoara. Acum, în urmă cu max. 10 min, deci pe în 18.13 - 18.20, s-a anunţat la ştiri că Judecătoria de pe lângă Tribunalul Dolj l-a eliberat. Păi, măi fraţilor, lamuriţi-mă şi pe mine cu o chestie... Cocoană omoară un om la Timişoara, şi e eliberat de Tribunalul din Dolj, când cel din Timiş, în urmă cu aproximativ 24 de ore i-a prelungit mandatul. Nu mai înţeleg nimic.


Zic CRIMINAL, pentru că el doctor fiind, accidentează mortal un om, fuge de la locul accidentului, în loc să încerce să-l salveze pe bietul băiat accidentat. Şi părăsirea locului accidentului e un lucru foarte grav. Şi ce e cel mai grav, l-a accidentat pe TROTUAR. Şi când conduce un Ferrari, să nu-mi mie că el conducea cu viteza regulamentară de 50 de km pe h.



Datorită banilor săi mulţi pe care îi deţine, a reuşit să iasă. GRAV! Cu ajutorul bogăţiei sale, sfidează LEGEA.
Dacă scapă cu basma curată, şi există şanse, după câte observ, să scape, va circula din nou pe străzi. PĂZEA!
Nu ştiu ce conştiinţă are aceast om sau ce om poate fi ăsta, care ucide un om, cu maşina şi circulă liber pe străzi. Dacă n-ar fi avut averea pe care o deţine, ar fi putrezit în închisoare.
nimeni n-ar trebui să fie deasupra legii, dar banii şi interesele, te ajută.
ACOLO ÎI E LOCUL!

8 dec. 2008

Reintoarcere in trecut... sau salt peste ani... 10 ani, mai bine zis

Au trecut 10 de ani de când n-am mai dormit o noapte la "unchiu' Nelu şi tuşa Lili." Îmi doream nespus de mult să merg, să-i văd, să văd cum se mai descurcă. Oportunitatea de a merge din nou la Ideciu de Sus, locul vacanţelor mele, a venit, brusc, şi am decis să merg să văd care e atmosfera, starea de spirit.
Mi-a luat mult, până mi-am luat inima în dinţi să merg. eram obişnuit cu vacanţe trăite în lux, "unchiu' Nelu'", fiind magazioner-şef la Amis S.A, la Reghin, iar noi duceam o vacanţă fără griji şi lipsuri. Au venit şi vremurile grele, asupra familiei Pantea, care avusese grijă de noi, în vacanţe, şi noi, mai ales eu, îi loc să-i susţin prin prezenţa mea, am simţit acum, că am dat bir cu fugiţii.
Am mers cu trenul până la Reghin, şi de-acolo, am vrut să iau taxi-maxi. Ajunsesem la gară, imediat după ce taxi-maxi de ora 11 plecase, şi mai aveam unul orele 13. Am stat în faţa gării, şi având la mine hârtie şi pix mi-am făcut un afiş cu "Ideciu de Sus". Am stat cu stăruinţă şi cu stoicism. La un moment dat, opreşte un Volkswagen alb, Passat. Şoferul se uită la mine şi-mi zice... URCĂ. Îmi zice în primele momente, după ce am urcat, şoferul a spus că a văzut afişul meu cu IDECIU DE SUS şi l-a intrigat foarte mult, vroind să afle unde mai exact merg în acel sat. În prima secundă, când l-am văzut, mi-am dat seama cine e şoferul... era Dorinel, vecin şi coleg de-al meu de joacă, pe uliţele satului.
Până la Ideciu, am tot povestit, vrute şi nevrute, despre mine, despre ei, despre prietenii comuni. Am ajuns la Ideci, locul atâtor nebunii: am mâncat 5-6 kg de cireşe singur, ca dupaia să le vomit, am mers la baie la Mureş, în fiecare an, m-am îndragostit de trei fete din sat, două fiind surori: Ancuţa şi Delia. Cea mare, Ancuţa, e profesoară la Constanţa; cealaltă din trei, Cerasela, s-a măritat cu unul din cei mai buni prieteni ai mei, Lel Stoica.
Am stat prin casă sâmbăta, şi m-am jucat şah şi nu te supăra frate plus ceva lectură şi belit ochii la cretinizator (televizor).
Duminică, micuţul Septimiu, de doar 8 ani, de la ora 6 dimineaţa tot aştepta să mă trezesc, făcând ture din 10 în 10 minute.
Mai pe la 2-3, am mers în vizită la fratele Lilianei. Îmi pare rău, dar nu ştiu cum se scrie numele, e un nume săsesc, care tradus e Gheorghe. La ultima mea vizită la ei, aveau o fată de 6 ani, care acum are 16 ani şi un băieţel de vreo 3-4 ani. El acum e în clasa a VIII-a. Din păcate n-am putut săi văd, ei nefiind acasă. Am retrăit câteva năzbâtii şi cu ei, prin povestire... A fost foarte frumos, dar frig. Niu ştiu cum făceam când eram mic, iarna. să ies la urgenţele fiziologice pe temperaturi de minus 10 - minus 15 grade şi n-am murit.
Văzând că, Septimiu e foarte bucuros că am mers la ei şi că m-a cunoscut, am decis să mai stai o zi, până luni. Luni, însă, am îngheţat de-a dreptul. Ninsese, şi eu eram în blugi şi în adidaşi de piele întoarsă. Visam la un duş fierbinte şi la căldura ce mi-o voi fi făcut acasă. La ora 8.20 am pornit din Ideci spre Reghin, iar la 9.00 am pornit spre Tg-Mureş. la ora 10 eram acasă.
În staţia din 7 noiembrie, în timp ce aşteptam 19, am sunat-o pe Camelia, d-ra cu crema de bebeluşi, remember, s-o felicit de ziua ei.
Cum am mers de Sf. Nicolae la Ideci, toţi m-au întrebat, dacă am fost cuminte şi merit vreun cadou. Eu vă spun şi acum opinia mea. La mine, moşu a fost foarte darnic cu mine, deşi am fost foarte rău. Consider că moşu a venit mai repede cu 4 luni la mine, şi am mers în Elveţia şi Germania şi mai merg acum şi în Italia. Deci nu pot să mai am pretenţii de cadouri.
Tuturor cititorilor blog-ului meu le urez o iarnă faină.

4 dec. 2008

Lipsă de educaţie şi flashback-uri plăcute

Ieri, mergând spre şcoală, am ajuns în staţia de autobuz. Acolo, era un tânăr, care aştepta acelaşi număr de autobuz ca şi mine. Ce e rău în asta sau lipsă de educaţie pân-aici, vă-ntrebaţi? Nimic, dar gestul pe care-l făcea acel tânăr, era un gest de-a dreptul scârbos. La fiecare 10-15 secunde scuipa pe jos. Acest gest m-a făcut, clar, să-i întorc spatele. Probabil nu l-au învăţat părinţii pe el şi pe celelalte mii de tineri, ce săvârşesc acelaşi gest, că nu e frumos să scuipi pe stradă. Un alt aspect al acestei probleme, e, el scuipă şi acasă pe jos? Îşi umple toată casa cu scuipaţi? Eu unul nu cred aşa ceva. Cum se poate abţine acasă, poate cu mult stoicism să încerce s-o facă şi când e în public. sau, acelaşi gest îl face şi când e cu prietena lui? Asta chiar n-o mai cred, că l-ar părăsi în secunda imediat următoare. Acest comportament are doar dezavantaje. de ce scuipă tinerii pe jos? Se cred mai tari, teribilişti, dar ei nu ştiu că se pot împrăştia o grămadă de boli, aşa. Are dreptate mama când îmi zice, abia intrat pe uşă să mă descalţ, să nu mai fac paşi cu încălţămintea de stradă în picioare, că nevrând călcăm în scuipaţi, la fiecare mm pătrat, iar apoi aceşti scuipaţi îi transportăm în casă. Tinerii care scuipă pe jos ar merita o amendă grasă, pentru murdărirea spaţiului public, şi o prelegere despre comportamentul pe care ar trebui să-l adoptăm toţi pe stradă.
Acum am de gând să schimb tonul, şi am să pomenesc de un lucru fain. Flashback-uri de amintiri plăcute. M-am întâlnit pe autobus, cu o prietenă, care mergea şi ea la cursuri. Tot drumul l-am presărat cu amitiri plăcute pe care le-am trăit cu ajutorul AIESEC, o asociaţie de studenţi, care m-a ajutat foarte mult, reuşind să-mi dezvolt cu ajutorul ei mai multe skill-uri: public speaking, presentation, cele de vorbitor de limbă engleză. Apoi am avut o oră de 4 ore faină, cu cel căruia eu îi spun, Don Faby, am râs mult, pe baza unor perle scoase de studenţi, sau mi-am amintit că, în anul 1 fiind, am dat examene parţiale la istorie antică, la domnul profesor Husar (Dumnezeu să-l odihnească în PACE!), şi cum a venit dumnealui la mine şi mi-a zis: Hoţa, două ore m-am chinuit să-ţi descifrez scrisul.
Pe la 7 seara am ieşit tot un zâmbet de la oră, începuse să mă doară falca de atâta râs, dar mă chinuia foamea. Am ajuns chiar pe colţ la Eldi, (cum intri în centru dinspre cetate, pentru cunoscătorii oraşului Tg-Mureş) şi am intrat să-mi iau ceva de mâncare. Am găsit corn cu susan, delicatese cu care am crescut în gimnaziu şi liceu şi o brânzoaică. Am fost plăcut surprins să aflu acel gust cu care am fost obişnuit să-l simt. Mi-a trecut prin faţa ochilor, ca un flashback, toată perioada gimnaziului, colegi, profesori, precum şi cea a liceului.

25 nov. 2008

Politică, frate!

Azi am ales o temă destul de delicată, despre care să-mi exprim opinia. Despre politica în România şi alegerile uninominale ce se apropie, în acest sfârşit de săptămână, mai bine zis duminică.

Se spune că "politica e o târfă" şi că ea perverteşte pe cei care se implică în ea. Ei bine, eu sunt de acord cu votul unominal, cu reformarea clasei politice, cu promovarea tinerilor în politică, însă, nu şi cu ideea de a promova artiştii, actorii, doctorii pentru imaginea lor spre atragerea electoratului. Ei bine, eu cred că ar trebui făcut totul după sistemul "omul potrivit la locul potrivit".

Eu unul, sincer, nu-l văd pe Florin Călinescu (om, pe care de altfel îl admir, pentru francheţea cu care îşi exprimă ideile), parlamentar. Eu îl văd pe acest om, actor de profesie, jucând pe scenă.


De asemenea, pe dl. dr. Benedek Imre, nu-l văd în Parlament ( deşi respect foarte mult meseria ce şi-a ales-o, pentru că ştiu cât de greu e să fii doctor, cât ai de învăţat pentru ajunge unul.). Mi-l imaginez în spital, în halat alb, salvând vieţi, pentru că aceasta e meseria pentru care s-a pregătit şi în care s-a perfecţionat toată viaţa.


E drept că, pentru a face unele sisteme, cum sunt cel medical, învăţământul, cultura, să performeze, e nevoie de cineva din înăuntrul acestora, care să arate care sunt probleme concrete cu care se confruntă cei din sistemele mai sus menţionate.

Ce vor face dacă vor fi aleşi? vor fi nevoiţi patru ani de zile să renunţe la actorie, respectiv medicină, pentru a reprezenta populaţia care i-a ales. Şi nu cred că vor reuşi să se abţină, să nu urce pe scenă sau să intre în sala de operaţii, şi intră în conflict de interese.

Iar dacă nu vor reuşi să facă ceea ce şi-au propus sau au promis în campanie electorală, imaginea lor va avea de suferit, popularitatea de care se bucură acum sa scădea, şi vor fi puşi în faţa tirului de întrebări: de ce nu... .Părerea mea e că, pentru cei doi oameni menţionaţi mai sus locul cel mai potrivit nu e Parlamentul.

Aşa că: SĂ AIBĂ GRIJĂ CE-ŞI DORESC, POATE LI SE VA ÎNDEPLINI DORINŢA!



24 nov. 2008

GSP TV?...:-? poate FOTBAL TV sau LIGA 1 TV

Nu ştiu dacă aţi observat ceva ciudat... Mai nou meciurile din Liga1, marea majoritate sunt transmise pe postul GSP TV, post care emite 25 de ore din 24, doar emisiuni despre fotbal. Şi asta nu e destul. Au două posturi, ce emit exact acelaşi lucru. Ce-ar fi să-şi diversifice grila de programe, în două canale diferite (vezi Eurosport şi Eurosport 2), cu programe diferite, şi să mai vorbească şi despre alte sporturi, cum ar fi volei, baschet, handbal, polo, popice, şah, atletism sau mai ştiu ce alt sport. Doar GSP TV vine de la Gazeta Sporturilor, şi n-ar trebui făcută discriminare, faţă de celelalte sporturi, ci ar trebui tratate pe picior de egalitate. Mai transmiteţi şi alte sporturi, nu doar fotbal. Analizaţi şi alte sporturi. Vă aduceţi aminte de celelalte sporturi, doar când sportivii din acea ramură fac vreo performanţă, în rest, sunt uitaţi, neglijaţi.

În România, când zici sport, zici doar fotbal, după părerea unora. Numesc fotbalul "SPORT REGE". A adus fotbalul o medalie de aur la campionate europene, mondale, olimpiade? NU. A adus fotbalul românesc în competiţiile intercluburi, vreeun alt trofeu cu excepţia Cupei Campionilor Europeni în 1986? NU. Cinste şi onoare acelor jucători! În rest, fotbalul românesc din ziua de azi e ca un măr găunos... La fiecare derby al fotbalului, există mari suspiciuni de blaturi... Conducătorii fotbalului românesc au o atitudine superioară faţă de toţi ceilalţi, şi cred ei că sunt cei mai grozavi. Vezi cazul "Valiza" de la sfârşitul ediţiei de campionat 2007-2008. Cică s-a vrut a fi surprindere în flagrant în momentul înmânării valizei cu 1,7 milioane de euro. Aşa Becali se poate scoate, cu expresia deja arhi-cunoscută" vreau să cumpăr un teren la Cluj". Întrebare pt. dl. Becali: "Domnule Becali, când doriţi să cumpăraţi un teren, oriunde ar fi el situat, nu mergeţi dumneavoastră în carne şi oase, să achitaţi terenul, împreună să zicem cu un avocat şi poate o gardă de corp? Totuşi, sunt o grămadă de bani.

Singurele sporturi care au adus medalii în ultima vreme au fost atletismul (Gabi Szabo, Violete Szekely), gimnastica (vezi perioada de antrenorat a dlui Belu şi a doamnei Bitang), handbalul, înotul, artele marţiale, şi alte câteva. FOTBALUL NU SE AFLĂ PRINTRE ELE. Deci, nu mai pomeniţi sintagama "FOTBALUL, SPORT REGE". Nici stadioane nu prea avem, omologate de UEFA sau FIFA, de genul celor din Italia (San Siro, Delle Alpi, Olimpico), Germania ( Allianz Arena, Mercedes Benz), Spania (Santiago Bernabeu, Camp Nou).

O altă frază ce începe să mă irite pe timpan "Champions League = masa bogaţilor". E adevărat că se câştigă foarte bine pentru o victorie în Champions league, dar trebuie să şi ai echipă pentru aşa ceva. Să in vesteşti cu mare chibzuinţă şi înţelepciune, şi să aştepţi rezultatele.

Fotbalul e sport rege poate în Italia, Spania, Germania, Brazilia, Anglia, Argentina. Acolo da. Sunt ţării ce produc jucători de mare valoare în fotbalul miondial, au titluri mondiale, europene, la greu, echipele din ţările acestea deţin ani la rând monopolul pe trofeele europene intercluburi.

Hai să vorbim şi despre celelalte sporturi, să le dăm o şansă, nu le mai discrminaţi. Investitţi în talentele din handbal, gimnastică, handbal, baschet, polo, înot, atletism, box, lupte libere, şi altele. Şi ce lipseşte foarte mult, sportivilor români, motivarea lor de către antrenori şi implementarea mentalităţii de învingător.

7 nov. 2008

Autostrăzi în România? What a FUCKING good joke!

Tot ziarele româneşti prezintă pe ziua de azi un diagnostic grav.
Autostrada din România a ajuns la kilometrul -31. Românii noştri nu vor avea o autostradă nici în anul 2100, dacă ne mişcăm în ritmul ăsta. Ceea ce trebuia făcut la început, era să meargă ministrul Transporturilor la nemţi, italieni, austrieci, spanioli, olandezi, englezi şi să le zică: "Nenea, eu sunt România. Vreau atâţia kilometrii de autostradă ASAP (AS SOON AS POSIBLE). Ce trebuie să fac? Cum să fac?". Nu, ei au dat construcţia autostradei americanilor de la Bechtel, cărora puţin le pasă că România are sau nu autostradă, deoarece americanii nu prea vin în România cu maşinile să şi le rupă la noi... pe când cei din UE, mai vin prin România cu Mercedes, Porsche, şi alte maşini, ajungând să le arunce după un drum prin România, decât să le repare, pentru că reparaţia ar costa mai mult decât o maşină nouă. Iar noi, românii le luăm de bune.... de la ei, la second hand.

Nedreptate întâmplată unde altundeva decât în România

Pensie mizeră pentru un chirurg legendar



"Reputatul profesor Dan Gavriliu, primul chirurg din lu­me care a reuşit, în 1951, înlocuirea completă a unui or­gan inventând procedura de reversie a tubului gastric, trăieşte astăzi, la 93 de ani, cu o pensie de 749 de lei pe lună. După o carieră de şase decenii şi vreo 50.000 de vieţi salvate, ar avea dreptul la mult mai mult. Asta pentru că pensia profesorului nu a crescut deloc de mai bine de trei ani, în ciuda majorărilor succesive acordate de Guvern tuturor categoriilor de pensionari. O eroare de calculator. Semnalată, recunoscută, dar neremediată. De luni întregi, funcţionarii Casei de Pensii Sector 1 nu îşi găsesc timp să repa­re greşeala. Sesizările marelui chirurg zac nemişcate pe acelaşi raft şi adună praf. De la Protecţia Consumatorului a primit doar consolarea că nu este singurul pensionar în această si­tuaţie. Se pare că, pentru a învinge indiferenţa birocratică, e nevoie de mai multă tenacitate decât pentru a revoluţiona chirurgia.
Un pionier de geniu al chirurgiei mondiale primeşte de la statul român o pensie de 749 de lei pe lună. Profesorul Dan Gavriliu a intrat în istoria medicinii,în 1951, când a realizat prima înlocuire completă a unui organ, inventând procedura de reversie a tubului gastric. Astăzi, la 93 de ani, se vede nevoit să lupte cu sistemul pentru a-şi căpăta drepturile legale.

Pensia profesorului Gavriliu nu a crescut deloc de mai bine de trei ani, în ciuda majorărilor succesive acordate de Guvern tuturor categoriilor de pensionari. Practic, el continuă să încaseze aceeaşi sumă la care avea dreptul în ianuarie 2005. Atunci, valoarea punctului de pensie era de 295 lei. Azi însă ea este de 697,5 lei. Scrie, negru pe alb, chiar în talonul primit, luna trecută, de marele chirurg. Şi numărul de puncte acumulat de profesorul Gavriliu în peste 60 de ani de muncă este menţionat corect : 2,53133. O simplă operaţie de înmulţire se dovedeşte, însă, prea dificilă pentru computerul Casei de Pensii. În loc de 1.765 de lei, produsul calculat în talon a rămas tot 749 lei. A rămas acelaşi, indiferent că punctajul doctorului Gavriliu a fost înmulţit în aceşti doi ani cu 295, 323, 541, 581 sau 697.

Eroarea este flagrantă. Au recunoscut-o şi funcţionarii Casei de Pensii a Sectorului 1, care au promis să remedieze greşeala şi să achite eşalonat diferenţele acumulate din ianuarie 2006 şi până acum. O datorie de peste 100 de milioane de lei vechi. Nu s-a întâmplat însă nimic. Profesorul Gavriliu a continuat să primească aceleaşi taloane de pensie care sfidează artimetica elementară. Şi aceeaşi sumă de bani, care reprezintă mai puţin de jumătate din cât i se cuvine, acum, prin lege.

"MANEVRA HEIMLICH" CONTRA GAVRILIU
Numele profesorului Dan Gavriliu a revenit în atenţia presei internaţionale în urmă cu cinci ani, când cotidianul "Cincinnati Enquierer" a dezvăluit că un faimos medic american s-a împăunat, timp de patru decenii, cu o invenţie care îi aparţinea, de fapt, confratelui din România. Impostorul era dr. Henry Heimlich – cunoscut mai ales pentru manevra (cu acelaşi nume) de deblocare a căilor respiratorii în caz de înec cu bol alimentar. La temelia carierei sale spectaculoase a stat, însă, revoluţionara operaţie de înlocuire a esofagului, "furată" de la profesorul Gavriliu. Procedeul – cunoscut sub denumirea de "esofagoplastie cu material gastric", sau "anastomoză eso-gastrică" – are rolul de a compensa lipsa esofagului, cauzată fie de malformaţii congenitale, de cancer sau de ingestia unor substanţe toxice. Încă din anii 60, Heimlich s-a prezentat drept unicul inventator al acestui procedeu, pentru care americanii folosesc prescurtarea RGT (Reverse Gastric Tube).

În vara lui 2003, un anonim misterios a alertat publicaţia "Cincinnati Enquierer" cu privire la această fraudă. Jurnaliştii au descoperit că prima esofagoplastie cu material gastric a fost realizată, în 1951, de un chirurg român, profesorul Dan Gavriliu de la Spitalul Carol Davilla din Bucureşti. Abia în 1955, Henry Heimlich a început să experimenteze procedeul pe câini. Mai mult, în 1956, Heimlich a călătorit la Bucureşti, unde i s-a permis să asiste şi să filmeze o operaţie de înlocuire a esofagului realizată de chirurgul român. Întors în Statele Unite, nu a ezitat să-şi asume paternitatea procedeului.
A constatat-o, de altfel, şi jurnalistul de la "Cincinnati Enquierer" trimis pe firul afacerii. Obişnuit să fie un răsfăţat al presei, Heimlich a fost prins pe nepregătite şi a căzut în capcană. Reporterul consemnează: "La început, Heimlich a declarat că el este unicul inventator al operaţiei esofagiene cunoscute sub denumirea de «reversie a tubului gastric» (RTG). Dar, când am întrebat de Gavriliu, Heimlich a ezitat. A recunoscut imediat că românul a fost primul care a efectuat operaţia. Apoi, Heimlich a zis că el şi Gavriliu au conceput operaţia simultan, independent unul de celalalt. Apoi, Heimlich a zis că el a fost primul care a inventat procedura în Statele Unite." Documentele demonstrau, însă, cu totul altceva. Într-o comunicare publicată de revista Surgery în octombrie 1957, Henry Heimlich recunoscuse, negru pe alb: "Prima operaţie RGT a fost realizată cu succes de dr. Gavriliu la 20 aprilie 1951, ştirea fiind publicată într-un jurnal medical românesc două luni mai târziu. În 1952, el a prezentat în faţa Societăţii Române de Chirurgie 17 cazuri încununate de succes. În mai 1955, a publicat rezultatele acestei intervenţii pe 40 de pacienţi. Dr. Winfield şi cu mine am operat cu succes folosind metoda Gavriliu la 20 aprilie 1957, la Metropolitan Hospital Center of New York Medical School."


"Epilog

Investigaţia celor de la "Cincinnati Enquierer" a mai produs o lovitură de teatru: personajul misterios de la care pornise campania de demascare a doctorului Heimlich era chiar unul dintre fii acestuia, Peter. El a fost cel care a sesizat presa cu privire la impostura tatălui său. Într-o scrisoare adresată profesorului Gavriliu, Peter Heimlich explica: "Tatăl meu v-a făcut o teribilă nedreptate. Am decis să-mi asum responsabilitatea şi să încerc să repar efectele comportamentului lui incalificabil faţă de dumneavoastră. Spre deosebire de tata, dumneavoastră sunteţi cu adevărat un geniu. Aşa că a fost o onoare pentru mine să corectez lucrurile, ca să puteţi primi recunoaşterea pe care o meritaţi." Numai de-ar fi şi funcţionarii Casei de Pensii la fel de dornici să-şi corecteze greşelile... Deocamdată, profesorul Dan Gavriliu continuă să primească, lunar, echivalentul a vreo 250 de dolari. Şi un amănunt nu lipsit de importanţă, doctorul Henry Heimlich este multimilionar.


Medicina cu Magna cum laude

Dan Gavriliu s-a născut la 26 aprilie 1915, la Brăila. În 1941, a absolvit cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti, "Magna cum laude". Anul 1942 şi l-a petrecut pe frontul de Est, mobilizat ca medic militar. Pentru participarea la luptele din Caucaz, a primit medalia "Serviciu Credincios" şi "Crucea Meritul Sanitar". Întors din război, a fost angajat la Clinica Chirurgicală Filantropia. În 1947, Dan Gavriliu a devenit cel mai tânăr medic primar chirurg din ţară. Faima internaţională a cucerit-o în 1951, când a realizat, în premieră mondială, operaţia de înlocuire a esofagului cu tub gastric. A fost invitat pe toate meridianele lumii să prezinte acest procedeu revoluţionar. Inclusiv la prestigiosul "Royal College of Surgeons" din Marea Britanie. În 1975, a fost profesor vizitator la Clinica Mayo din Statele Unite. În 1985, a devenit membru al Academiei Franceze de Chirurgie. A fost consultant al "World Journal of Surgeons", publicaţia oficială a Societăţii Internaţionale de Chirurgie. A scris patru tratate de chirurgie, fiind coautor la alte 11. A brevetat şapte invenţii, inclusiv în domeniul instrumentarului medical. Într-o carieră de peste şase decenii, a efectuat aproape 50.000 de intervenţii chirurgicale, dintre care mai mult de 4.500 de operaţii pe esofag. Până la pensie a lucrat la Spitalul Universitar din Bucureşti, unde, în 1991, i s-a ridicat un bust. A continuat să colaboreze, ca medic primar şi profesor consultant, până în iunie 2002. Este doctor docent, membru emerit al Academiei Române de Ştiinţe Medicale".

sursa: http://www.jurnalul.ro/articole/138233/pensie-mizera-pentru-un-chirurg-legendar



Acest articol e prezent pe prima pagină a ziarului Jurnalul Naţional de azi. Dacă aş lucra la Primăria Bucureşti sectorul 1 sau la Protecţia Consumatorului, acei funcţionari care ridică nepăsători din umeri ar fi zburat de mult din funcţie... Pentru NEPĂSARE şi INCOMPETENŢĂ.

Nu e corect şi nu e bine, adică nu dă bine în ochii cetăţenilor, ca Instituţie Publică ce ar trebui să apere interesul consumatorului să răspundă astfel unei cereri: "Nu e singurul pensionar în situaţia aceasta". În secunda unu, funcţionarul respectiv, cel care a dat acest răspuns, trebuia să-şi semneze demisia, din raţiuni morale. Dar ei preferă să stea pe scaunele calde, încălzite de salarii de peste 1000 de RON, plătite din impzitele plătite de noi toţi.

În ceea ce priveşte angajaţii Casei de Pensii, sau Guvernul ar trebui să caute informaticieni mai buni. Când au unul în mână, cum e cel ce a fost extrădat italienilor, şi a ajuns la Universitatea Tehnică din Milano, să-i păstreze, să le dea un job bine plătit şi să facă softuri, şi programe, care să nu comită astfel de erori.

Momentan şi cei de la Pensii, care s-au ocupat de dosarul şi cererea distinsului doctor ar trebui să fie demişi, dacă nu-şi prezintă demisia de onoare, pentru INCOMPETENŢĂ.

Dar nu se vor întâmpla, nimic din toate acestea, pentru că trăim în România, şi scaunul , respectiv funcţia, care aduce un salar îndestulător pentru unii, sunt mai importante decât aspectele morale.


6 nov. 2008

Trăim într-o lume nebună...

Ieri seară ieşind de la şcoală, (Masterat, pentru cine se miră ce şcoală mai fac acum), mă îndreptam spre centrul oraşului pentr a merge la bibliotecă. Aşteptam la semafor, ca acesta să se schimbe pe culoarea verde la pietoni să trec strada. Era o coadă mare de maşini la semafor, iar cei din urmă, s-au apucat să claxoneze ca nebunii. Dar ei nu vedeau că şi cei din faţă s-au oprit pentru că trebuiau să acorde prioritate celor ce veneau din dreapta. Trăim aşadar într-o lume în care, din păcate, oamenii încep să fie tot mai grăbiţi, tot mai impacientaţi, stressaţi, în care grija zilei de azi şi a celei de mâine, ne preocupă în procent de 90%. De semenii noştrii, cei care trec pe stradă pe lângă noi, fie în trafic, începe să nu ne pase absolut de loc, devenind egoişti în procent de 100 %.

O altă chestiune, care mă face să afirm că trăim într-o lume nebună, e faptul că, candidatul afro-american, Barack Obama, la preşedenţia Statelor Unite ale Americii a fost ales Preşedinte al acestei ţări. Dacă afirmai acest lucru în urmă cu 50 de ani urmă, riscai să fii bătut măr în America, sau chiar ucis, dacă îţi căscai gura din greşeală pe tema asta în faţa, membrilor temutului, odată KKK.

Acest preşedinte, Barack Obama, intră în istorie, fiind primul preşedinte de culoare al SUA, spărgând parcă, tiparele de alegere ale preşedinţilor americani. Citeam într-un curs de facultate, că există un criteriu foarte precis de alegere al preşedinţilor americani... WASP... pentru cine nu ştie, WASP = white, anglo-saxon, protestant. Acum s-a schimbat puţin în afro-american, islamic.

Eu nu am înţeles sistemul bipartid american, republican versus democraţi, deşi am studiat istoria, dar mă bucur nespus că dl. Obama a câştigat alegerile, nu ştiu de ce, dar sigur nu din ra'iuni politice, probabil datorită faptului că simpatizam oarecum cu ei, afro-americanii, încercând să le înţeleg greutăţile cu care s-au confruntat timp de secole şi sperând că într-o zi, vor putea arăta întregii lumi, şi mai ales americanilor rasişti, cine sunt ei cu adevărat şi ce forţă au. Acum urmează să vedem ce decizii va lua, cel ce e numit "cel mai puternc om de pe planetă", din ipostaza funcţiei pe care o deţine.

3 nov. 2008

Eu continuu să dau crezare oamenilor MARI & ÎNŢELEPŢI

În ciclul "oamenilor MARI & ÎNŢELEPŢI", am decis să vă prezint o selecţie din cele mai frumoase citate ale personalităţilor, culese de mine... Acum partea a doua...

1. "Amorul e ca morfina: trebuie să-i creştem doza ca să-i încercăm senzaţia dintâi". M. Codreanu
2. "Dreptatea nu depinde doar de legi bune, ci şi de judecători buni şi drepţi". Simion Bărnuţiu
3. "A EDUCA E MAI GREU DECÂT A STUDIA; DE ACEEA SUNT MAI PUŢINI EDUCATORI ÎN MULŢIMEA DE ÎNVĂŢAŢI" V. Conta
4. "Iubirea care se naşte dintr-o dată e cea mai greu de vindecat" La Bruyere
5. "Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte" - Blaise Pascal
6. "CUNOAŞTE-ŢI PRIETENII PENTRU A-I IUBI ŞI DUŞMANII PENTRU A-I STĂPÂNI".
7. "Nu te teme de invidioşi. E de-ajuns să ştii că ei mor de ciudă că eşti fericit; atunci eşti răsplătit din plin" Othmar Ibn' Affan
8. "Mânia e o armă cu două tăişuri, care iese zgâriându-şi teaca" N. Iorga
9. "DEMOCRAT ÎNSEAMNĂ CINEVA CARE VREA SĂ ÎNALŢE POPORUL PE UMERII SĂI, NU CINEVA CARE VREA SĂ SE ÎNALŢE PE UMERII POPORULUI" N. Iorga
10."Prietenul mi-arată ce pot face;
Duşmanul mă-nvaţă ce trebuie să fac" Schiller
11."A trăi: e prea târziu să-ncepi azi;
Cel înţelept a-nceput de ieri" Tacitus
12."Licuricii spuneau stelelor: << Învăţaţii afirmă că lumina voastră se stinge odată>>. Stelele n-au răspuns. R. Tagore
13."NU NUMAI A FACE ESTE PĂCAT, DAR ŞI NU A FACE" Marcus Aurelius
14."Teme-te de mânia omului răbdător". G. Drydan
15."PUTEREA E CEA MAI NOBILĂ RAŢIUNE A OMULUI" S. Bărnuţiu

24 oct. 2008

Din Înţelepciunea unor oameni "MARI"

Făcând ordine prin camera mea, 4x2 m patrati, maxim, am descoperit un caieţel roşu, într-un colţ. Poate vă întrebaţi ce importanţă are acest caiet. Nu e caiet comunist. E plin de înţelepciune, are citate de La Rochefoucault, Sun Tzu, Che Guevara, Vasile Conta, Diderot. Atea sunt doar câteva nume "MARI" aflate în caietul meu... De azi, promit să vă fac o selecţie a celor mai frumoase şi mai citate... Daţi-mi voie să încep cu 2 citate din înţelepciunea familială, care pe mine mă fac să-mi schimb atitudinea... Sper să aibă efect şi la voi:

1. Ochii te sparie, mâinile te bucură.
2. Dacă-i musai nici nu-i greu.

Acum să,trecem la numele "MARI" şi "GRELE":

1. "Frumuseţea e un lucru fragil" - Ovidius, "Ars Amandi".
2. "Rana de cuţit se vindecă lesne, dar cea de inimă, niciodată" - Proverb românesc.
3. "Tu nu vei fi mai fericit decât sunt mulţi, dacă nu vei fi mai bun ca ei" - Gh. Asachi
4. "Cu cât ştii mai mult, cu atât te îndoieşti mai mult" - Papa Pius II
5. "Voieşti să cunoşti lucrurile? Priveşte-le de aproape.
Vrei să-ţi placă? Priveşte-le de departe." - I. L. Caragiale
6. "Să fii mândru că stai sus numai atunci când nu îţi e ruşine să-ţi aduci aminte cine te-a adus acolo" - N. Iorga
7. "Fii bun, fereşte-te însă să nu creadă lumea că poţi doar bun" - N. Iorga
8. "GENERAŢIA UNUI VIITOR FRUMOS PENTRU ORIŞICARE NAŢIUNE ESTE BUNA EDUCAŢIUNE A JUNIMII SALE" - I. Vulcan
9. "Nu ceea ce ce cugeţi este adevărata ta profesie, ci acele ce plineşti" - Gh. Asachi
10."Numai dând din sufletul nostru, trăim mai deplin, şi cu cât dăm mai mult, trăim mai deplin" - V. Pârvan
11."Numai lucrul muncit are valoare adevărată şi trainică" - I. Slavici
12."NUMAI ACELA E DEMN DE LIBERTATE CARE ŞTIE SĂ LUPTE PENTRU EA." - V. Mălinescu
13."Niciodată mintea nu conduce; ea arată numai alternativele. Direcţiunea finală o hotărăşte inima." - Titu Maiorescu
14."E bine să te-mpaci cu duşmanul pe care nu-l poţi învinge şi să să fugi de prijmedia pe care n-o poţi înfrunta" - I. Slavici
15."A ÎNVĂŢA NU E RUŞINE, DAR SĂ NU ŞTI E RUŞINE, MAI ALES A NU ŞTI CE TREBUIE ŞTIUT ŞI E ŞI MAI RUŞINE A VORBI DE CEEA CE NU ŞTII" - Alex. Papiu Ilarian
16."Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp." - G. Ibrăileanu
17. "Cea dintâi condiţie a izbânzii e ste a cunoaşte prea bine punctul de lka care trebuie să pornească şi câmpul pe care să alerge" - I. Ghica
18."GENIUL CA SĂ FIE COMPLET TREBUIE SĂ AIBĂ SUFLET DE BĂRBAT, INIMĂ DE FEMEIE." - V. Alecsandri
19."O carte bună înlocuieşte o prietenie, o prietenie nu poate înlocui o carte bună" - V. Conta
20."PRIN CUNOAŞTERE NOI VOM CÂŞTIGA ÎNŢELEPCIUNE, ŞI PRIN ÎNŢELEPCIUNE, FERICIREA" - Samuil Micu - Klein.

Aici se termină prima porţie de "înţelepciune". Va Urma.


23 oct. 2008

Tot azi s-a intamplat...

Births

Holidays and observances

sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/October_23