Duminică, 28.06., fiind dus la biserică, la ieşire am primit un buletin parohial de la capela unde am fost. Această poveste apare în acest buletin parohial. Sper să vă placă... pe mine m-a impresionat de-a dreptul... Lectură plăcută!
Tăcerea lui Dumnezeu
O veche legendă norvegiană povesteşte despre un om pe care îl chema Haakon, şi care privea mereu imaginea lui Christos răstignit. Crucea era foarte veche şi acolo veneau mulţi oameni să se roage cu evlavie. Mulţi veneau aici pentru a cere câte o minune.
Într-o zi şi Haakon s-a gândit să ceară o favoare. Împins de un sentiment generos, a îngenuncheat în faţa crucii şi a spus:
- "Doamne, vreau să fiu în locul Tău. Lasă-mă să stau în locul Tău pe cruce." Şi rămase cu privirea aţintită asupra crucii parcă aşteptând un răspuns.
Domnul vorbi, iar vorbele Lui căzură din înalt şoptitoare, dar ferme.
- "Fiule, îţi voi îndeplini dorinţa, dar cu o condiţie."
- "Care, Doamne?" întrebă Haakon. "Este o condiţie greu de îndeplinit? Sunt dispus să mi-o asum şi cu ajutorul Tău, Doamne, voi reuşi."
- "Ascultă... Orice ar fi să se întâmple şi orice ai să vezi, trebuie să păstrezi tăcere pentru totdeauna."
Haakon îi răspunse: " - Îţi promit, Doamne!" Şi schimbul se făcu.
Nimeni nu observă schimbarea. Nimeni nu-l recunoscu pe Haakon bătut în cuie pe cruce. Între timp, Domnul ţinea locul lui Haakon. Şi pentru mult timp fu astfel şi nimeni nu observă nimic.
Dar, într-o zi, veni un om bogat şi după ce se rugă plecă, uitându-şi portofelul lângă cruce. Haakon văzu şi tăcu. Nu spuse nimic nici când un sărac, care veni câteva ore mai târziu, fură portofelul uitat de bogătaş.
Şi nu spuse nimic nici când un băiat veni să se roage pentru binecuvântare înainte să plece într-o lungă călătorie. Dar în acel moment se întoarse bogătaşul în căutarea portofelului. Fără să cadă pe gânduri, bănui că băiatul furase portofelul. Bogătaşul se apropiase de băiat şi-i spuse furios:
- "Dă-mi înapoi portofelul pe care mi l-ai furat!"
Tânărul replică suprins:
- "Eu nu am furat nici un portofel!"
- "Nu minţi şi dă-mi-l înapoi imediat!"
- "Vă repet că nu am luat nici un portofel!", răspunse băiatul.
Bogătaşul furios începu să-l lovească pe tânăr. Atunci se auzi o voce puternică:
- "Opreşte-te!"
Bogătaşul privi în sus şi văzu că imaginea de pe cruce vorbise. Haakon care nu mai putuse păstra tăcerea, strigă apărându-l pe tânăr şi acuzându-l pe bogătaş pentru falsele învinuiri pe care i le aducea. Acesta rămase uimit şi ieşi din locul de rugăciune. Tânărul plecă de asemenea pentru că se grăbea.
Când cei doi plecară, Christos îi spuse credinciosului:
- "Coboară de pe cruce. Nu poţi să-mi ocupi locul. Nu ai fost în stare să păstrezi tăcere!"
- "Dar, Doamne... - spuse Haakon - cum puteam să permit o asemenea nedreptate?"
Locurile se schimbără, Iisus se întoarse pe cruce şi credinciosul în faţa acesteia. Dumnezeu continuă să vorbească:
- "Tu nu ştiai că a fost bine că bogătaşul să piardă portofelul fiindcă avea în el banii cu care el urma să cumpere virginitatea unei tinere. În schimb săracul avea nevoie de banii aceia şi a fost foarte bine că i-a luat. Iar băiatului i-a prins bine bătaia primită, fiindcă din cauza rănilor nu a mai putut pleca în călătorie... pentru că acum dar câteva minute s-a scufundat vasul cu care ar fi trebuit să plece... Tu NU ŞTIAI nimic, eu însă, DA. De aceea tac."
Şi Domnul se afundă din nou în tăcere.
De multe ori ne întrebăm:
De ce Dumnezeu nu ne răspunde?
De ce Dumnezeu păstrează tăcerea?
Mulţi şi-ar dori ca Dumnezeu să ne răspundă ceea ce doresc ei să audă... Dar nu e aşa...
TREBUIE SĂ ÎNVĂŢĂM SĂ ASCULTĂM. TĂCEREA LUI DIVINĂ ESTE MENITĂ SĂ NE SPUNĂ , FĂRĂ CUVINTE, CĂ EL ŞTIE CE FACE.
ŞI ÎN TĂCEREA SA NE SPUNE CU IUBIRE:
AI ÎNCREDERE ÎN MINE... ŞTIU BINE CE AM DE FĂCUT!
Sursa:
Buletinul parohial "Vox Dei", al parohiei Greco-catolice nr. 2, Buna Vestire, din Târgu-Mureş, numărul 2/28.06.2009
Într-o zi şi Haakon s-a gândit să ceară o favoare. Împins de un sentiment generos, a îngenuncheat în faţa crucii şi a spus:
- "Doamne, vreau să fiu în locul Tău. Lasă-mă să stau în locul Tău pe cruce." Şi rămase cu privirea aţintită asupra crucii parcă aşteptând un răspuns.
Domnul vorbi, iar vorbele Lui căzură din înalt şoptitoare, dar ferme.
- "Fiule, îţi voi îndeplini dorinţa, dar cu o condiţie."
- "Care, Doamne?" întrebă Haakon. "Este o condiţie greu de îndeplinit? Sunt dispus să mi-o asum şi cu ajutorul Tău, Doamne, voi reuşi."
- "Ascultă... Orice ar fi să se întâmple şi orice ai să vezi, trebuie să păstrezi tăcere pentru totdeauna."
Haakon îi răspunse: " - Îţi promit, Doamne!" Şi schimbul se făcu.
Nimeni nu observă schimbarea. Nimeni nu-l recunoscu pe Haakon bătut în cuie pe cruce. Între timp, Domnul ţinea locul lui Haakon. Şi pentru mult timp fu astfel şi nimeni nu observă nimic.
Dar, într-o zi, veni un om bogat şi după ce se rugă plecă, uitându-şi portofelul lângă cruce. Haakon văzu şi tăcu. Nu spuse nimic nici când un sărac, care veni câteva ore mai târziu, fură portofelul uitat de bogătaş.
Şi nu spuse nimic nici când un băiat veni să se roage pentru binecuvântare înainte să plece într-o lungă călătorie. Dar în acel moment se întoarse bogătaşul în căutarea portofelului. Fără să cadă pe gânduri, bănui că băiatul furase portofelul. Bogătaşul se apropiase de băiat şi-i spuse furios:
- "Dă-mi înapoi portofelul pe care mi l-ai furat!"
Tânărul replică suprins:
- "Eu nu am furat nici un portofel!"
- "Nu minţi şi dă-mi-l înapoi imediat!"
- "Vă repet că nu am luat nici un portofel!", răspunse băiatul.
Bogătaşul furios începu să-l lovească pe tânăr. Atunci se auzi o voce puternică:
- "Opreşte-te!"
Bogătaşul privi în sus şi văzu că imaginea de pe cruce vorbise. Haakon care nu mai putuse păstra tăcerea, strigă apărându-l pe tânăr şi acuzându-l pe bogătaş pentru falsele învinuiri pe care i le aducea. Acesta rămase uimit şi ieşi din locul de rugăciune. Tânărul plecă de asemenea pentru că se grăbea.
Când cei doi plecară, Christos îi spuse credinciosului:
- "Coboară de pe cruce. Nu poţi să-mi ocupi locul. Nu ai fost în stare să păstrezi tăcere!"
- "Dar, Doamne... - spuse Haakon - cum puteam să permit o asemenea nedreptate?"
Locurile se schimbără, Iisus se întoarse pe cruce şi credinciosul în faţa acesteia. Dumnezeu continuă să vorbească:
- "Tu nu ştiai că a fost bine că bogătaşul să piardă portofelul fiindcă avea în el banii cu care el urma să cumpere virginitatea unei tinere. În schimb săracul avea nevoie de banii aceia şi a fost foarte bine că i-a luat. Iar băiatului i-a prins bine bătaia primită, fiindcă din cauza rănilor nu a mai putut pleca în călătorie... pentru că acum dar câteva minute s-a scufundat vasul cu care ar fi trebuit să plece... Tu NU ŞTIAI nimic, eu însă, DA. De aceea tac."
Şi Domnul se afundă din nou în tăcere.
De multe ori ne întrebăm:
De ce Dumnezeu nu ne răspunde?
De ce Dumnezeu păstrează tăcerea?
Mulţi şi-ar dori ca Dumnezeu să ne răspundă ceea ce doresc ei să audă... Dar nu e aşa...
TREBUIE SĂ ÎNVĂŢĂM SĂ ASCULTĂM. TĂCEREA LUI DIVINĂ ESTE MENITĂ SĂ NE SPUNĂ , FĂRĂ CUVINTE, CĂ EL ŞTIE CE FACE.
ŞI ÎN TĂCEREA SA NE SPUNE CU IUBIRE:
AI ÎNCREDERE ÎN MINE... ŞTIU BINE CE AM DE FĂCUT!
Sursa:
Buletinul parohial "Vox Dei", al parohiei Greco-catolice nr. 2, Buna Vestire, din Târgu-Mureş, numărul 2/28.06.2009
