Uimitorul regizor Clint Eastwood sau INVICTUS

Desi aflat la o varsta respectabila, de 79 de de ani mai exact, o varsta la care multi dintre oameni nu se mai gandesc decat la cum sa-si duca mai usor batranetile, dl. regizor Clint Eastwood continua sa ma uimeasca cu puterea de munca si clarviziunea filmelor foarte bune pe care le produce.

Dupa seria remarcabila de filme: Million Dollar Baby (in care prezinta lumea boxului), Flags of Our Fathers si Letters from Iwo Jima (ambele prezentand batalia pentru insula Iwo Jima dintre SUA si Japonia in cel de-al Doilea Razboi Mondial, din ambele puncte de vedere, cel american si cel japonez), mai apoi Gran Turismo (un film in care un veteran de razboi se vede nevoit sa se apere impotriva unei gasti periculoase de cartier), iata anul trecut, neobositul regizor vine si ne prezinta un episod din viata presedintelui Nelson Mandela, in filmul Invictus, ecranizare a romanului "Playing thr Enemy" a lui John Carlin. Filmul are o distributie de exceptie,  Morgan Freeman intruchipand pe presedintele Republicii Sud-Africane, iar Matt Damon pe Francois Pienaar, capitanul echipei de rugby Springboks.

Filmul Invictus prezinta politica reconcilianta a lui Mandela, dupa ce a fost ales presedinte, intr-o tara macinata de apatheid, de o politica de segregatie si ura rasiala. Morgan Freeman, in rolul presedintelui Mandela face un rol remarcabil, reusind sa imbine foarte abil lumea politica cu lumea sportului, si mai precis cu cea a rugby-ului.

Denumirea de Springboks, cu simbolurile si emblema ei, reprezentau in conceptia populatiei de culoare din Africa de Sud, Apartheid-ul cu tot ce a insemnat el. De aceea, suporterii sud-africanii erau divizati in ceea ce priveste preferintele sportive. Suporterii Springboks erau oamenii albi din Africa de Sud, in timp ce africanii de culoare tineau cu adversarul. Desi huiduit la prima prezenta pe stadion, de catre suporterii Springboks, in 1994, la meciul pierdut in fata Angliei, Nelson Mandela prin masurile pe care le ia, atat in domeniul  economico-politic cat si cel sportiv, in ceea ce privea in echipa de rugby, al carei destin il urmareste in paralel regizorul Clint Estwood, face din Mandela un presedinte iubit si stimat, astfel ca la Campionatul Mondial de Rugby din 1995 sa fie aclamat de intreg stadionul, de 63.000 de oameni.

Desi filmul dureaza 134 de minute (2h si 14 min), nu reusesti sa simti cum timpul trece si devii tot mai absorbit de actiunea pe care o prezinta, eu unul nedezlipindu-ma de calculator cat timp a durat filmul. Filmul se incheie cu victoria Springboks in fata temutei All Blacks, in care activa in acele vremuri, Jonas Lomu, un jucator de neoprit, in finala Campionatului Mondial de Rugby din 1995. Prin sport, si mai ales prin rugby, Nelson Mandela reuseste sa rupa lanturile Apartheid-ului, sa pacifice si sa uneasca o tara, zbuciumata de ura rasiala.

Nelson Mandela si Francois Pienaar sunt in acest film doi leaderi ce reusesc cu succes sa-si impuna punctul de vedere in domeniul in care activeaza fiecare dintre ei. Mandela isi doreste sa fie presedintele tuturor sud-africanilor, sa uneasca tara si s-o faca sa pregreseze, economic, financiar, sportiv,  in timp ce Pienaar exclama la un moment dat, in timpul finale: "Capetele sus, uitati-va in ochii mei! Auziti? Ascultati tara! 7 minute, 7 minute! Aparare, aparare, aparare! Asta e! Asta e destinul nostru!". 

Filmul se incheie cu un citat din poemul "Invictus", care da si numele filmului: "Multumesc oricarui Dumnezeu pentru sufletul meu neinvins/ Sunt stapanul soartei mele/ Sunt capitanul sufletului meu". 

Invictus e un film captivant, ce te tine cu sufletul la gura si aproape de monitor/ tv, depinde la ce aparatura il privesti. Il recomand tuturor cu mare caldura.

Recomnadare cinematografica

Buna ziua!, tuturor cititorilor blogului meu,

azi revin cu o recomandare cinematgrafica, un film superb. E drept, e un film vechi, foarte vechi, de prin 1946, dar m-a impresionat foarte mult, si in plus, mi-a fost recomandat de iubita mea, Puf. 

E vorba de filmul "It`s a Wonderful Life", regizat de Frank Capra. Filmul este povestea vietii lui George Bailey,  (interpretat de James Stewart), povestita de ingerul Joseph ingerului Clarence, care urmeaza sa fie trimis pentru a-i salva viata, in Ajunul Craciunului, la rugaciunea membrilor familiei lui. Filmul reda intr-o nota reala viata din copilarie, prin adolescenta si ajungerea la maturitate a acestui om, care in Bedsford Falls se vede nevoit sa lupte cu bogatul Henry Potter, pentru a-l opri sa puna mana pe tot orasul. 

Actul ce il duce la disperare pe tanarul si talentatul intreprinzator, care visase toata adolescenta sa calatoreasca, sa faca facultate, sa construiasca, a fost pierderea de catre unchiul sau, a sumei de 8.000 de dolari inainte de depunerea la banca si gasirea acestei sume de bani  de catre inamicul sau, dl. Potter. 

Ingerul Clararence (interpretat de Henry Travers), reuseste sa-l faca sa realizeze cat de frumoasa si minunata este viata lui, dupa o incursiune in viata orasului, in care el n-ar fi existat. 

Dupa ce sare in apele inghetate sa-l salveze pe Clarence, George spune cu voce tare, in disperare, ca poate ar fi fost mai bine sa nu se fi nascut. Clarence ii indeplineste vointa si-l duce prin Bedsford Falls devenit Pottersville; locul unde a format Bailey Park, era un cimitir, unde vede piatra de mormant a fratelui sau care ar fi murit la 9 ani, daca n-ar fi fost el, iar un intreg transport militar de intariri militare n-ar fi putut avea in loc in Al Doilea Razboi Mondial; casa in care locuieste e o ruina,  nimeni nu-l recunoaste. 

Atunci, George isi da seama ca viata e frumoasa si ca merita traita, cu bune, cu rele, si cere lui Clarence sa-l duca inapoi in lumea in care traia. La revenirea sa din incursiunea fantastica, este cel mai fericit om. Chiar si problema financiara dispare, prin miracolul si ajutorul prietenilor sai, in Ajun de Craciun. 

La finalul filmului, Clarence, ingerul de clasa a doua isi primeste aripile pentru misiunea indeplinita, aceea de a salva viata lui George Bailey, lasadu-i o dedicatie pe cartea "Aventurile lui Tom Sawyer" de Mark Twain:

Clarence: [In book inscription] "Remember, George: no man is a failure who has friends"

Recomand cu caldura tuturor prietenilor acest film. 

Omul este un "animal social", care incearca la fiecare pas sa interactioneze cu cei din jur, si nu prea poate trai izolat de lumea inconjuratoare. Eu nu stiu cum sunteti voi, dragi citittori ai blogului, dar eu ma simt mult mai bie, cand pot vorbi cu un vorbi cu un prieten, sa-l intreb cum se simte, ce mai face,  sa-mi fac prieteni noi si sa interactionez cu societatea. 

Acest film pune in lumina relatiile interumane si importanta acestora, cum fiecare om, e un element important pentru comunitatea din care face parte.

O zi buna tuturor!

sursa citatului: IMDB.com

"Road to Perdition " - a great film...

Aseara, deoarece ma simteam foarte rau si boleam in pat, behaind parca mai mult decat tusind, din cauza unei amigdalite ce am contactat-o saptamana trecuta, mi-am zis ca e o ocazie foarte buna sa mai vad din filmele ce le-am scos la recomandarea vreun site de cinema sau a vreunui/ei prieten/e si n-am apucat sa  le vad. Camera nefiind in totalitate restaurata, aveam la indemana doar o mapa cu vreo 10 dvd-uri cu filme, restul aflandu-se inca in bucatarie. Am ales un film, si a fost sa fie "Road to Perdition", si nu mi-a parut rau. E un film extraordinar.

Dar ce ziceti sa va prezint putin firul epic al acestui superb film.

"Road to Perdition", e un film din anul 2002, cu un premiu Oscar in 2003, pentru ea mai buna realizare cinematografica si multe alte premii si nominalizari, printre care premii BAFTA.

Filmul "Road to Perdition", relateaza povestea dramatica a copilului Michael Sullivan interpretat de Tyler Hoechlin, care, la varsta de 12 ani vede cu ce se ocupa tatal sau, Michael Sullivan (interpretat de Tom Hanks), intr-o noapte ploioasa de iarna, si anume era ucigas platit.

Titlul filmului are doua valente, din momentul in care sotia si ce-al doilea fiu al protagonistului, Peter, sunt ucisi. Una, e calea pierzaniei, pe care tatal, Michael Sullivan se pornise, si cum sunt toti tentati sa interpreteze filmul, insa mai e un inteles al titlului, si anume, drumul spre Perdition, localitate in care locuia una din matusile copilului Michael Sullivan. Ambele destinatii presupun efectuarea unui drum, insa daca in cazul celui dintai e calea spre pierzanie, moarte, la destinatie "nimeni nu va atinge Raiul", precum spune Paul Newman la un moment dat (care-l interpreteaza pe seful crimei organizate, John Rooney), deci un drum spre osanda, celalalt drum e drumul spre salvare, spre supravietuire.

Dupa uciderea celor doi membrii ai familiei, Michael se gandeste la razbunarea acestora, si anume sa-l ucida pe fiul lui John Rooney, Connor (interpretat de Daniel Craig), pentru uciderea familiei sale. Momentul refuzului altui sef de banda criminala, reprezinta pentru micutul Michael Sullivan, momentul de maturizare si constientizare, ca numai el poate sa-l ajute pe tatal sau sa se razbune, si ca in fond e o afacere strict de familie.

Pe urmele lui Michael Sullivan e pus un ucigas platit periculos, un ziarist-fotograf, care la prima vedere nu pare prea ofensiv, insa tocmai de aceea el este asa pentru ca loveste imprevizibil, iar acum incepe cu adevarat actiunea, si lupta pentru supravietuire. 

Michael Sullivan incearca pe cat posibil sa-l tina pe fiul sau departe de lumea armelor si a crimelor in care era implicat, invantandu-l sa conduca masina, fiind astfel un real ajutor misiunii sale, nevroind ca si fiul sau sa aiba acelasi destin ca si el. 

Finalul filmului e plin de suspans si dramatism, Michael Sullivan tatal, fiind impuscat de la spate de doua ori de cameramanul ucigas, dupa ce executa pe toti membrii familiei Rooney, moment in care isi face aparitia fiul, care vrea sa-si salveze tatal, insa nu are taria de a apasa tragaciul. Acest moment reprezinta salvarea fiului de aceasta lume a ucigasilor platiti, deoarece cu ultimele forte, tatal il executa pe cel care fusese trimis sa-l omoare.

Va recomand sa vedeti acest superb film! Vizionare placuta!

Recomandare cinematografica

Buna seara! dragi cititori ai blogului meu. V-a fost dor de mine? Ei bine, am revenit in noul an cam tarziu, cu acest post, desi as fi vrut sa incep altfel, cu o retrospectiva a anului trecut, retrospectiva ce nu va mai fi postata din motive personale.

Revin pe blogosfera, atat de tarziu, dupa mai mult de o luna si o saptamana, din ratiuni de timp, acesta lipsindu-mi cu desavarsire, in urma frecventarii celor doua masterate ale mele, avand in vedere ca acum e si sesiunea de examinare la ambele. Dar totusi, am reusit sa-mi fac timp sa vizionez un film recomandat cu multa caldura, intr-o seara geroasa de ianuarie.

In aceasta seara, ma gandeam sa va prezint, sau sa va fac o recomandare cinematografica. E un film, o drama, despre Cel de-al Doilea razboi in Olanda. Filmul se numeste in original "Zwarteboek" sau "Black Book", in traducere. Aceasta recomandare am primit-o de la prietena mea, iar eu vi-l recomand mai departe.

Filmul prezinta viata tinerei evreice Rachel Stein, interpretata de Clarice van Houten, care se vede nevoita sa-si schimbe identitatea in Ellis de Vries pentru a supravietui , si "se face frate cu dracu` pana trece puntea". Insa, in lupta pe doua fronturi, da doar de 'tradatori", care, vorba vine, sar sa o ajute.

Tot filmul se invarte in jurul afacerii murdare dintre notarul evreul Wim Smaal, locotenentului german Gunther Franken, a falsului agent de Securitate, Van Gein, si capitanului dr. din a armata canadiana, sub acoperire in Rezistenta olandeza, Hans Akkermans. Notarul Wim Smaal vinde informatia si pontul, despre evreii bogati, care vor sa scape de lagarele de exterminare lui van Gein, care la randul lui ii plaseaza in bratele locotentului Franken, care-i ucide pe toti, si ii jefuieste.

Primul dintre acestia, van Gein, ii conduce familia la moarte, prin vanzarea lor in mana "lupului cel rau", nazist, Franken Al doilea, un capitan doctor in armata canadiana, o sfarseste nasol, inchis intr-un sicriu, va ajunge de viu pe fundul lacului, va intra la apa, desi pare a fi omul care lupta cot la cot cu ea in Rezistenta, pentru supravietuire. Al treilea, cel mai greu de dovedit e notarul Smaal, cel ce tine "carnetelul negru", la propriu si la figurat,  care o sfarseste si el tragic.

Ea se face "frate' cu un lupisor mai mare, dar cuminte, capitanul Muntze, care isi da seama de jocul ei dublu si incearca s-o ajute sa scape de "lupul cel  rau", Franken, dar sfarseste in fata plutonului de executie.

Totusi, binele triumfa in fata raului, desi exista faze pline de adrinalina, si putin erotism, de ce sa nu recunoastem, care umple un scenariu dinamic, care nu-ti dau timp sa te plictisesti, sau sa spui ca nu e un film bun. Filmul are actiune, e dinamic, cu multa tradare, iti dai seama abia la final de advaratul scenariu al tradarii,  de imbarligatura, prezentat frumos sub culoarea epocii naziste in Olanda, de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, si modul cum, multi dintre cei ce se aflau de partea nazistilor, chiar si general fiind, trec in cealalta tabara, dar pentru a-si salva pielea.

Filmul prezinta parca un altfel de Holocaust, nu cel al lagarelor de exterminare, ci al  excutiilor in masa si  al jafurilor de la evreii bogati, de catre hapsanii ofiteri cu rang inferior din armata nazista. 

2012 - Sfarsitul lumii? Oare... asa sa fie?

Ieri, de fapt aseara, nu prea puteam dormi, si fiind si bolnavior,  mi-am zis: ce-ar fi sa ma uit la un film tare, nou! Si m-am tot gandit, cam la ce-as putea sa ma uit. Am zis: EVRIKA! ... 2012...

In dorinta mea arzatoare de a vedea acest film, mi-am cam tras teapa, singur. In loc de filmul 2012, am luat 2012 Doomsday. Si l-am urmarit pana la sfarsit, asteptand cu mare interes acele faze apocaliptice cu sfarsitul lumii.

In acest film, 2012 Doomsday, totul e o interpretare religioasa a sfarsitului lumii, intamplata undeva in Statele Unite si Mexic. Aici, se intampla lucruri ciudate: sunt alese cateva persoane de catre Dumnezeu, pentru a ajunge intr-o piramida mayasa, unde o femeie va trebuie sa nasca un copil, intruchipare a Sf. Fecioare, in mod contemporan.

Totusi exista si explicatia stiintifica ce duce la sfarsitul lumii: incetinirea vitezei de rotatie a Pamantului. Apar cutremure ce zguduie pamantul, se formeaza tornade, grindina si fenomene naturale nemaiintalnite pentru unele zone ale terrei de azi.  

Efectele speciale sunt cu ata alba cusute, pentru ca San Pietro, de exemplu, cand se naruie, cade de sus, dar si in fata, pe fatada. Nu asa se naruie o cladire, de sus in jos, ca si cum ar fi impins-o cineva cu un bobarnac, din partea din spate.

Unele personaje, 2 la numar, dupa ce fac un gest de binefacere (zboara cu avionul din SUA pana in Mexic pe furtuna cu tornade, si-l converteste cu totul pana la aterizare pe prietenul sau la credinta in  Iisus) respectiv, o mama de intoarcere la credinta a fiicei ei, dispar. Pamantul nu se distruge, e scapat in ultimul moment de nasterea copilasului, iar soarele straluceste din nou, happy end!

Mi-am dat repede seama ca nu era ce-am cautat. Am scos adevaratul, super-apocalipticul 2012. Acest film, e intr-adevar un film care prezinta un posibil raspuns la modul cum lumea noastra ar putea disparea. daca multe filme prezinta ca sfarsitul lumii vine din exteriorul planetei, din Univers, acesta ne spune ca lumea s-ar putea sfarsi datorita icalzirii scoartei terestre, si a topirii acesteia ca efect al unei explozii solare foarte puternice cumulate cu alinierea planetelor.

In acest film, totul e facut in foarte mare graba, la limita, de-a dreptul, personajele fiind puse uneori in pericol. Avioanele decoleaza la limita, cand nu mai au pista solida, cutremurele produc adancituri inimaginabile, oamenii se inghesuie sau platesc foarte scump pentru un bilet care sa le permita salvarea. Un film alert, cu actiune imprevizibila. mie unuia, mi-a placut... va las si pe voi sa decideti daca va uitati sau nu la el, dupa ce vizionati trailerul...

Pana la urma, in film e vorba despre lupta omuluiui cu natura, soarta, chiar cand acestea ii sunt potrivnice si incapatanarea omului de a se resemna ca va muri, uneori. Un CARPE DIEM! adevarat, cu actiune care tine spectatorul cu sufletul la gura. Vizionare placuta!

La sfarsitul filmului, care m-a pus serios pe ganduri, m-am gandit la oare cum e in viata de apoi, despre care invatatura crestina ne invata, incercand sa fac o corelatie despre ce simte  sufletul celui ridicat in eter in legatura cu trupul, ce se odihneste in tarina sau cum se simte trupul fizic fara suflet, in sicriu sau in groapa.

E drept ca in ultima vreme sfarsitul lumii pare tot mai aproape, deoarece oamenii devin tot mai rai, si distrugerea planetei devine iminenta. Noi, oamenii, suntem cel mai pericol la adresa planetei, pentru ca dintre toate fiintele si creaturile ei, noi suntem acea care ne distrugem incet-incet habitatul. Ne miram ca apar boli noi, uneori create in laborator, ne miram ca apar schimbari climaterice, si fenoene meteo neobisnuite sau ne]ntalnite unei arii geografice,  ca sunt specii de animale pe cale de disparitie. Omul, in setea lui de inavutire,  de detinere a puterii, ar fi in stare de orice. ABSOLUT ORICE! 

O zi placuta tuturor!

Un week-end de "culturalizare"

Ciao tuturor cititorilor blogului meu. Acest week-end a-nceput puternic sub semnul "culturalizarii" creierului meu. Vineri, desi aveam dorinta de a merge la Festivalul National Studentesc de Satira si Umor, elanul mi-a fost taiat de afisul acestei "manifestatiuni", ce anunta invitati 3 formatii... una din Bucuresti, una din Timisoara, una locala. Eu n-am inteles daca mai erau si alte formatii in program, asa ca mi-am zis ca neavand cu cine merge, vremea stricandu-se si afisul dezamagitor, am decis sa raman acasa, si nu mi-a parut rau.

In schimbul hohotelor de ras de la sectiunea de interpretare a Festivalului, am ales doua filme, pe care le am pe dvd-uri, si le-am vizionat.

Primul a fost "The Reader", din 2008, cu Kate Winslet si Ralph  Fiennes o drama care incepe sub auspiciile aventurii erotice adolescentului Michael Berg cu Hanna Schmitz, o controloare de bilete in perioada imediat urmatoare terminarii celui de-al razboi mondial, care l-a ajutat sa ajunga acasa dupa ce acesta se imbolnavise de scarlatina. Dupa 3 luni de izolare, tanarul doreste sa-si arate recunoastinta fata de doamna care l-a ajutat cand a fost bolnav,  si incep incet-incet o aventura pasionala si secreta. In timpul intalnrilor cu ea, pe langa sex si dragoste, el ii citeste opere din literatura universala.

Drama tanarului Michael Berg se amplifica, dupa ce acesta ajunge student la Drept la Heidelberg, iar in orele de seminar asista la un proces, in care Hanna  Shmitz era implicata direct, pentru crima ca memebra a garzilor SS.

In cazul unui raport, se cere ca Hanna Schmitz sa dea o proba de scriere curtii, dar ea refuza, si-si acopera colegele, 5 la numar, pentru scrierea acestui raport, fapt ce-i aduce sentinta cu  inchisoare pe viata. Motivul pentru care ea refuza sa dea proba era pentru ca aceasta era analfabeta si ii era rusine de acest detaliu din viata ei. Tanarul student la drept si-a dat seama de acest detaliu, amintindu-si de momentele de intimitate cu Hanna din adolescenta, in care el ii citea acesteia toate operele pe care trebuia sa le citeasca la scoala.

Anii trec, si avocatul Michael Berg, ii trimite in puscarie Hannei casete cu lecturi din operele citite in copilarie ei. Aceasta se ambitioneaza si incepe sa invete sa scrie si sa citeasca singura, ajungand sa citeasca opere de mare anvergura ca "Razboi si Pace", "Odiseea". Hanna se sinucide cu o seara inainte de a putea iesi in cele din urma din inchisoare. El lasa prin testament o suma de bani unei femei, care afost supravietuitoare a crimei pentru care a fost acuzata, dar pana la urma acei bani se vor duce prin inteelgere cu dna respectiva, la o organizatie evreiasca de combatere a analfabetismului.

Trairile studentului la Drept sunt tot mai intense, pe masura ce procesul inainteaza, devine si el implicat sufleteste, si parand ca sufera odata cu Hanna.

Al doilea film vazut vineri seara, la recomandarea surorii mele a fost Twilight, care-mi tot canta refrenu` ca vom merge sa vedem la cinema parte a II-a, New Moon, si cica daca nu vad prima parte, nu inteleg filmu`. M-am conformat. Acum presupun ca toata lumea stie acest film: poveste de dragoste intre un vampir si o fata.  "How romantic!" sa-l parafrazez pe varul meu, Patrick.

Partea a doua a procesului de "culturalizare" il consta faptul ca am realizat cat de multe am de citit, si m-am apucat cu sarguinta. Am inceput cu "Scrierea latina in Evul Mediu", "Izvoare privind Evul Mediu Romanesc. Tara Hategului in sec. al XV-lea", pentru Masterul de Biblioteconomie la Cluj, "Religiile Lumii" pentru un seminar la Masterul din Mures, si "Memoriile" lui Napoleon. Plus, pe langa asta, am primit, in absenta, un contrareferat, din Jacques Le Goff - "Negustorii si Bancherii in Evul Mediu". Deci, am ce baga, nu ma voi plictisi, plus job.

Un week-end placut!, cat a mai ramas din el.