Eva Heyman - "Am trait atat de putin", un jurnal prea putin sau deloc promovat/ cunoscut

Azi, de dimineata, de cum am deschis ochii, mi-am butonat telefonul si am vazut un post de-al unui prieten de pe Facebook. Era un link despre Eva Heyman, publicat de historia.ro. Daca intrebi 100 de romani sa vezi daca stiu cine e sau cine a fost Eva Heyman, pot jura ca toti vor ridica din umeri. Foarte putini sunt aceia care au auzit despre ea si destinul ei tragic. Cred ca ma numar printre putinii care au avut "norocul" sau poate onoarea de a citi jurnalul ei, "Am trait atat de putin", in momentul in care, bibliotecar scolar fiind, am facut o prezentare elevilor, cu ocazia Comemorarii Zilei Holocaustului in Romania. Prezentarea aici. 

Anita Nandris Cudla - 20 de ani in Siberia. Amintiri din viata, o carte monument

Inspirat si impins de la spate, parca, de emisiunea Memorialul Durerii din 23.08.2014, link-ul aici, ce povesteste destinul unei femei bucovinence, Anita Nandris, casatorita Cudla, m-am decis sa caut si sa citesc cartea, intitulata "20 de ani in Siberia. Amintiri din viata".

Cartea este o carte monument, o marturie despre viata grea, chinuitoare, plina de lipsuri, mizerie, foame, indurate de aceasta doamna, "cu 3 clase primare", care a reusit sa supravietuiasca acestui cumplit loc, care a fost Siberia, timp de 18 ani, cu ajutorul credintei in Dumnezeu si a iubirii. Aceasta carte ar trebui sa stea pe raft in fiecare casa, ar trebui citita de fiecare dintre noi, iar astfel de destine, ca cele ale Anitei, marturisite, relevate. Cartea pe care tocmai am terminat-o de citit se naste din initiativa fratelui Anitei, Ioan Nandris, care in 1965, la despartirea din Gara de Nord, ii da un caiet, spunandu-i: "Anita, sa scrii! Sa scrii asa cum ne-ai povestit noua". 

Recomandare cinematografica

Buna seara! dragi cititori ai blogului meu. V-a fost dor de mine? Ei bine, am revenit in noul an cam tarziu, cu acest post, desi as fi vrut sa incep altfel, cu o retrospectiva a anului trecut, retrospectiva ce nu va mai fi postata din motive personale.

Revin pe blogosfera, atat de tarziu, dupa mai mult de o luna si o saptamana, din ratiuni de timp, acesta lipsindu-mi cu desavarsire, in urma frecventarii celor doua masterate ale mele, avand in vedere ca acum e si sesiunea de examinare la ambele. Dar totusi, am reusit sa-mi fac timp sa vizionez un film recomandat cu multa caldura, intr-o seara geroasa de ianuarie.

In aceasta seara, ma gandeam sa va prezint, sau sa va fac o recomandare cinematografica. E un film, o drama, despre Cel de-al Doilea razboi in Olanda. Filmul se numeste in original "Zwarteboek" sau "Black Book", in traducere. Aceasta recomandare am primit-o de la prietena mea, iar eu vi-l recomand mai departe.

Filmul prezinta viata tinerei evreice Rachel Stein, interpretata de Clarice van Houten, care se vede nevoita sa-si schimbe identitatea in Ellis de Vries pentru a supravietui , si "se face frate cu dracu` pana trece puntea". Insa, in lupta pe doua fronturi, da doar de 'tradatori", care, vorba vine, sar sa o ajute.

Tot filmul se invarte in jurul afacerii murdare dintre notarul evreul Wim Smaal, locotenentului german Gunther Franken, a falsului agent de Securitate, Van Gein, si capitanului dr. din a armata canadiana, sub acoperire in Rezistenta olandeza, Hans Akkermans. Notarul Wim Smaal vinde informatia si pontul, despre evreii bogati, care vor sa scape de lagarele de exterminare lui van Gein, care la randul lui ii plaseaza in bratele locotentului Franken, care-i ucide pe toti, si ii jefuieste.

Primul dintre acestia, van Gein, ii conduce familia la moarte, prin vanzarea lor in mana "lupului cel rau", nazist, Franken Al doilea, un capitan doctor in armata canadiana, o sfarseste nasol, inchis intr-un sicriu, va ajunge de viu pe fundul lacului, va intra la apa, desi pare a fi omul care lupta cot la cot cu ea in Rezistenta, pentru supravietuire. Al treilea, cel mai greu de dovedit e notarul Smaal, cel ce tine "carnetelul negru", la propriu si la figurat,  care o sfarseste si el tragic.

Ea se face "frate' cu un lupisor mai mare, dar cuminte, capitanul Muntze, care isi da seama de jocul ei dublu si incearca s-o ajute sa scape de "lupul cel  rau", Franken, dar sfarseste in fata plutonului de executie.

Totusi, binele triumfa in fata raului, desi exista faze pline de adrinalina, si putin erotism, de ce sa nu recunoastem, care umple un scenariu dinamic, care nu-ti dau timp sa te plictisesti, sau sa spui ca nu e un film bun. Filmul are actiune, e dinamic, cu multa tradare, iti dai seama abia la final de advaratul scenariu al tradarii,  de imbarligatura, prezentat frumos sub culoarea epocii naziste in Olanda, de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, si modul cum, multi dintre cei ce se aflau de partea nazistilor, chiar si general fiind, trec in cealalta tabara, dar pentru a-si salva pielea.

Filmul prezinta parca un altfel de Holocaust, nu cel al lagarelor de exterminare, ci al  excutiilor in masa si  al jafurilor de la evreii bogati, de catre hapsanii ofiteri cu rang inferior din armata nazista.