Lucruri ce nu-mi plac la orasul meu natal, Tg-Mures

Buna dimineata!

Sunt cateva lucruri care ma irita si ma enerveaza la culmea, la locuitorii orasului nostru.

Primul, si poate cel mai important lucru, e acela, ca in anotimpul rece, iarna, dupa ce a nins, trotuarele nu sunt curatate deloc, si ajung sa fie acoperit de o gheata, ca sticla, pe care risti foarte usor sa cazi, sa-ti rupi picioarele, mainile, gatul, sau mai stiu eu ce. E foarte periculos, pentru cei batrani si copii mai ales, ca pot luneca si-si pot sparge capul sau sa-si rupa o mana, un picior, si cine e de vina? Veti spune, nimeni. Ei sunt,  locatarii acelor imobile, cei care nu curata trotuarele! Si ar trebui sa plateasca pentru lenevia lor! Scump, foarte scump!

Doar ieri era sa cad de vreo cinci ori sa ma rup, dar providenta a fost de partea mea. Nici eu nu stiu cum de nu am facut cunostinta cu dalele de piatra ale trotuarelor sau cu cimentul, ieri. Dar cred ca nu mai am multe pana sa cad una. Nu stiu de ce presimt asta!

Cel mai suparator lucru e indiferenta oamenilor care locuiesc acolo, si nu curata sau cea a autoritatilor publice, ca nu ies la amendat fiecare asociatie de proprietari, casa, firma sau institutie care nu curata trotuarele de zapada, imediat dupa ce ninge. Si ne mai miram ca sunt atatea cazuri de urgente in spitale, cu fracturi, luxatii sau entorse. Puneti mana, stimati concetateni si curatati-va trotuarele din fata blocului, sa nu cadem sa ne rupem oareceva.

Un alt lucru ce ma supara si ma exaspereaza pe mine la Tg-Mures, ca  centrul  orasului a fost intesat cu semafoare, din 25 in 25 de metri. E un adevarat calvar, daca ai de rezolvat niste probleme pe centrul orasului, si sa trebuiasca sa treci de pe o parte pe alta. Mori incet. Erau de-ajuns cele 3 semafoare: cel de Palatul telefoanelor, vis-a-vis de Mures Mall, cel de la Bolyai, de pe mijlocul centrului, si cel de vis-a-vis de Casa Armatei? Ce mai trebuia sa puna si la Palatul Culturii unul si in langa Catredalei Ortodoxe.

Oricum pe centrul Tg-Muresului nu poti face curse de masini, raliuri, ca e foarte scurt, 1, si doi, mai tot timpul e supra-aglomerat. Prin aceasta masura nu au facut decat sa ingreuneze si mai tare circulatia.

100% aceasta afacere a fost o lucrare data pe criteriul PCR (P=Pile; C=Cunostinte; R=Relatii), deci un nepotism, ca sa se imbogateasca din investitii cu statul cineva.

Il derby della Madonnina, Inter - Milan 2-0

Aseara, s-a desfasurat "il derby della Madonnina", episodul 270,  sau pentru cine nu stie, derby-ul fotbalistic al orasului Milano, intre FC Internazionale Milano si AC Milan.

S-a format o obisnuinta, ca in ultima perioada nerazzuri, Inter-ul sa castige in fata rossoneri-lor. Si acum s-a intamplat acelasi scenariu, Inter-ul reusind sa castige in fata Milan-ului in infrioritate numerica, cu 2-0,  in fata unui Milan, care nu a prea contat in teren, a avut cateva ocazii, a parut incapabila sa se ridice la nivelul jocului prestat de Inter, si a dat multe suturi spre poarta, irosite in stil de rugby, departe de buturile lui Julio Cesar.

Desi, fiecare echipa prezenta o lista destul de insemnata de accidentati (Inter-ul - Chivu, Khrin, Thiago Motta, Stankovic, Muntari, iar Milan-ul - Pato, Zambrotta, Oddo, Onyewu, Adiyah, Seedorf, Nesta), Muntari si Seedorf, jucand totusi putin, Milan-ul a fost foarte bine anihilata si nu a putut sa-si faca jocul.

Primul gol al meciului a venit pe o greseala din apararea rossoneri-lor, a lui Ignazio Abate, dupa ce Pandev a trimis o pasa lunga inainte, iar Abate a incercat sa paseze cu capul la Dica, insa "lupoiul" Milito a introdus-o in poarta, in minutul 10.

Inter a primit un cartonas rosu, in minutul 27, destul de stupid si usor. Cartonasul rosu, luat de Sneijder, de la Inter, a fost primit in urma protestelor si aplauzelor ironice la adresa arbitrului care a sanctionat cu simulare de fault, faultul asupra coechipierului sau, Lucio, dupa ce acesta se ridicase si luase mingea in mana, fara ca arbitrul sa fluiere.

Golul doi, al Inter-ului, vine tot dupa o pasa lunga in adancime, de data aceasta, cel ce serveste e Milito, iar marcatorul e Pandev, din lovitura libera, lasandu-l simplu spectator pe Dida la gol. Era minutul 65, si problema invingatoarei deja parea a se contura, incet-incet, Milan-ul avand un joc slab.

In prelungirile partidei, Lucio ia al doilea cartonas galben pentur hent in careu si e eliminat, iar penalty-ul e ratat de Ronaldinho.

Imi pare sincer rau, ca in ultimii ani, in acest derby destul de incitant si atat de frumos, Milan-ul nu reuseste sa invinga atat pe Giusseppe Meazza cat si pe San Siro, marea rivala, Inter.

Apa... banala apa

Cat de multe stiti dragi prieteni despre apa? huh? Ganditi-va bine, daca credeti ca stiti totul atunci nu va uitati la filmul ce urmeaza, daca nu stiti, si vreti sa aflati, sau v-ati razgandit, iatal...




Vizionare placuta!

Recomandare cinematografica

Buna seara! dragi cititori ai blogului meu. V-a fost dor de mine? Ei bine, am revenit in noul an cam tarziu, cu acest post, desi as fi vrut sa incep altfel, cu o retrospectiva a anului trecut, retrospectiva ce nu va mai fi postata din motive personale.

Revin pe blogosfera, atat de tarziu, dupa mai mult de o luna si o saptamana, din ratiuni de timp, acesta lipsindu-mi cu desavarsire, in urma frecventarii celor doua masterate ale mele, avand in vedere ca acum e si sesiunea de examinare la ambele. Dar totusi, am reusit sa-mi fac timp sa vizionez un film recomandat cu multa caldura, intr-o seara geroasa de ianuarie.

In aceasta seara, ma gandeam sa va prezint, sau sa va fac o recomandare cinematografica. E un film, o drama, despre Cel de-al Doilea razboi in Olanda. Filmul se numeste in original "Zwarteboek" sau "Black Book", in traducere. Aceasta recomandare am primit-o de la prietena mea, iar eu vi-l recomand mai departe.

Filmul prezinta viata tinerei evreice Rachel Stein, interpretata de Clarice van Houten, care se vede nevoita sa-si schimbe identitatea in Ellis de Vries pentru a supravietui , si "se face frate cu dracu` pana trece puntea". Insa, in lupta pe doua fronturi, da doar de 'tradatori", care, vorba vine, sar sa o ajute.

Tot filmul se invarte in jurul afacerii murdare dintre notarul evreul Wim Smaal, locotenentului german Gunther Franken, a falsului agent de Securitate, Van Gein, si capitanului dr. din a armata canadiana, sub acoperire in Rezistenta olandeza, Hans Akkermans. Notarul Wim Smaal vinde informatia si pontul, despre evreii bogati, care vor sa scape de lagarele de exterminare lui van Gein, care la randul lui ii plaseaza in bratele locotentului Franken, care-i ucide pe toti, si ii jefuieste.

Primul dintre acestia, van Gein, ii conduce familia la moarte, prin vanzarea lor in mana "lupului cel rau", nazist, Franken Al doilea, un capitan doctor in armata canadiana, o sfarseste nasol, inchis intr-un sicriu, va ajunge de viu pe fundul lacului, va intra la apa, desi pare a fi omul care lupta cot la cot cu ea in Rezistenta, pentru supravietuire. Al treilea, cel mai greu de dovedit e notarul Smaal, cel ce tine "carnetelul negru", la propriu si la figurat,  care o sfarseste si el tragic.

Ea se face "frate' cu un lupisor mai mare, dar cuminte, capitanul Muntze, care isi da seama de jocul ei dublu si incearca s-o ajute sa scape de "lupul cel  rau", Franken, dar sfarseste in fata plutonului de executie.

Totusi, binele triumfa in fata raului, desi exista faze pline de adrinalina, si putin erotism, de ce sa nu recunoastem, care umple un scenariu dinamic, care nu-ti dau timp sa te plictisesti, sau sa spui ca nu e un film bun. Filmul are actiune, e dinamic, cu multa tradare, iti dai seama abia la final de advaratul scenariu al tradarii,  de imbarligatura, prezentat frumos sub culoarea epocii naziste in Olanda, de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, si modul cum, multi dintre cei ce se aflau de partea nazistilor, chiar si general fiind, trec in cealalta tabara, dar pentru a-si salva pielea.

Filmul prezinta parca un altfel de Holocaust, nu cel al lagarelor de exterminare, ci al  excutiilor in masa si  al jafurilor de la evreii bogati, de catre hapsanii ofiteri cu rang inferior din armata nazista. 

RETROSPECTIVA 2009

Inainte de toate, pe anul asta, vreau sa fac retrospectiva pe anul trecut. Trebuia s-o fi facut inainte anul nou, dar nu eram acasa, asa ca,  o fac acum... succint. s-o luam de la inceput... Asadar,

luna ianuarie a anului trecut a adus una din cele mai frumoase experiente cu avionul, desi totodata  una nedorita. Ni s-a anulat zborul cu care trebuia sa zburam de la Venezia la Budapesta, iar de la Budapesta la Tg Mures, si am fost cazat la Villa Braida. Un hotel de 4 stele, fost castel in Evul Mediu, ce apartinuse unei familii nobile, din secolele al XII-lea-al XIII-lea. Luna ianuarie, a anului trecut a reusit si eu sa-mi achizitionez aparat foto digital, Canon A 470, remember, de calitatile caruia sunt. foarte multumit.

Luna februarie, de fapt vacanta universitara din luna februarie, mi-am permis sa mi-o petrec la Timisoara, cu unchii si matusile mele. Atunci am vizitat pentru prima oara Muzeul Banatului, dar imi propusesem sa revin sa fotografiez totul.

Luna martie nu a fost ceva deosebit, a trecut foarte repede si fara evenimente prea importante. Unul dintre evenimente a fost venirea matusii Irina la Targu-Mures, la sfarsitul lunii, pentru o zi e drept, dupa promisiuni indelungate si ruperea stickului meu de 4 GB din Elvetia.

In luna aprilie, pe 4 aprilie, am adunat o parte din gasca de prieteni si mi-am sarbatorit ziua, in stil mare. Prietenii, atenti, la durerea pierderii (distrugerii) stickului meu de 4 GB m-au cadorisit cu un altul, Transcend, de aceasta data.

Le multumesc frumos! Au raspuns prezent invitatiei mele: surorile gemene Ioana si Alexandra Frincean, Ioana Neag, Camelia Popa, Bianca Antonia a.k.a. Heidi,  Dorin, Albert Gabriel si Flavia, si prietenii mei din copilarie, Marius cu sora, Lavinia si logodnicul ei, Horatiu. Ne-am distrat foarte fain pana pe la miezul noptii. Prima zi de Paste, am iesit la iarba verde, la un gratar.

De 1 si 2 mai, am fost la Intalnirea Arhidiecezana a Tineretului  Catolic de la Ramnicu Valcea. La venirea mea acasa era sa ma accidentez, prin ardere cu ulei incins, cazandu-mi tigaia cu ulei incins, dupa ce am facut cartofi pai. Norocul meu a fost cu o pereche de pantoloni de traning de fas, cu captuseala, care absorbisera tot uleiul incins, care trebuia sa-mi ajunga pe picioare, tinandu-l departe de corpul meu, de la genunchi in jos. Am avut mare noroc. In fine. Mama mea a mers in Danemarca, cu cursa directa Targu-Mures - Billund. Lunile mai si iunie au fost sub semnul unei idile pasionale si inflacarate cu o domnisoara draguta, Ileana Frincean, care a legat cu matusa mea Florica, o frumoasa relatie de amicitie.

In luna iulie, am mers la Baia Mare, la Intalnirea Nationala a Tineretului Catolic. Aici, mai mult am fost cu tinerii din Reghin, dar am reusit sa socializez cu tineri catolici din toata tara.

La inceputul lunii august, pe 1 si 2, am fost la Saschiz, Brasov, Bran, Rucar-Bran, Transfagarasan. La Saschiz am fost in biserica si in cetate, foarte frumoase; la Brasov, am vizitat centrul orasului, la Bran, ne-a prins ploaia cand sa plecam. Am dormit intr-un camping ciudat, cu casute lipite cu scoci.  Camelia a vrut sa faca bunjee-jumping de pe Vidraru, dar a renuntat, din cauza temerilor; am fost cu barca pe lacul Vidraru, la Balea Lac, si acasa. Sfarsitul lunii august si inceptul lunii septembrie a adus al doilea drum la Timisoara pe anul trecut, acum reusind performanta, ca int-o ora sa pot fotografia tot Muzeul Banatului.

Luna septemrie s-a dovedit a fost cea mai trista luna a anului pentru mine, deoarece am pierdut pe un var drag si scump intr-un accident de masina. A fost o mare pierdere si o simt si acum in suflet.

Imi vei lipsi mereu, Andi! In ziua inmormantarii verisorului, cand eram foarte trist, indurerat  si cazut psihic  m-a sunat un coleg sa ma intrebe daca nu ma intereseaza un post de munca. Am zis da, si dupa un examen, am reusit sa iau postul. Intre timp, in luna septembrie m-am inscris la masterat la Cluj Napoca, la Biblioteconomie si Arhivistica, ID.

Din 1 octombrie, am reintrat in clasa muncitoare, chiar daca pentru 2 ani, find inlocuitor al doamnei titular, plecata in concediu de maternitate. Lucrez ca bibliotecar la Institutul de Cercetari Socio-Umane "Gheorghe Sincai". Pe 10 octombrie, am fost cu prietenii, cu care mai calatorisem si la Brasov, la inceputul lunii august, la Manastirea Ramet si in Cheile Rametului. A fost o aventura placuta. Am cunoscut o prietena a verisorului meu, Roxana, o fata foarte frumoasa, desteapta, atragatoare, care recunosc, mi-a picat cu tronc, sau de ce sa nu zic altfel, sunt indragostit de ea.

Lunile noiembrie si decembrie, au fost luni in care, am inceput sa umblu la dentist, sa-mi fac dintii. Pe 14 noiembrie, a venit sora mea din Italia, si a trebuit sa o asteptam a Cluj. Am facut un rond mare la Iulius Mall, dupa care, intr-un final, a venit si cursa, cu o intarziere de 4 ore si jumatate. Pe 25 noiembrie, a fost ziua Roxanei, pe care am cadorisit-o cu un frumos ursulet de plus, ca a primit aproape instantaneu, numele Puf.

In decembrie, pe centrul orasului, de 1 decembrie, m-am intalnit cu prieteni vechi, pe care nu-i mai vazusem de ani buni, poate odata sau de doua in 10 ani, Alina si Ghita Baltat cu fiica lor, Diana. Roxana a fost cea care m-a cadorisit pe mine cu un magarus frumos de plus, pe care l-am botezat Bosi-Bosi jr, parfumat cu parfumul ei, Be Delicious. De-tunci, Tavi doarme cu el, dupa ce in fiecare seara primeste o portie de atentie... il dragalesc.

Am mers din nou la Cluj, pe 19 decembrie, si am asteptat 5 ore jumatate, de aceasta data. Craciunul l-am petrecut in familie, cu fratii tatei si cu mama tatalui meu, iar Revelionul la Timisoara, a treia oara, in anul abia scurs.