Una calda, una rece... foarte rece

Acest post va vorbi despre fotbalul international, Serie A, campionatul italiei si Primera Liga, campionatul Spaniei. 

Tavi e un impatimit al fotbalului, dar cel al fotbalului spectacol. Prefer campionatului romanesc, un duel "il derby della Madonnina", Inter-Milan, sau un "El Clásico", Real Madrid-Barcelona, cele mai tari partide de fotbal,  oricand.  Acum vom dezbate despre asta, putin. 

Deci, anul acesta, dupa o pauza de 2 ani si 2 luni, AC Milan, echipa mea favorita din derby della Madonnina a reusit sa se impuna in fata rivalilor concitadini, Internazionale Milano, provocandu-mi o bucurie fara margini.

In sfarsit, dupa multe partide intre cele doua concitatine din Milano, AC Milan si Internazionale, am vazut un AC Milan mai rational, mai existent in teren, cu o posesie buna, punand probleme la poarta nerazzurilor. Si pana la urma, diavolii rossoneri s-au impus gratie ajutorului dat de un fost inter-ist, un jucator foarte valoros si tehnic, Zlatan Ibrahimovic. Insa bucuria nu a tinut mult. Cam doua saptamani.

De ce? Poate va intrebati? Ei bine, aseara avenit randul lui El Clásico sa se desfasoare. Ceea ce presa sportiva de specialitate numea cel mai tare si mai echilibrat meci de fotbal al anului, un duel intre Messi si Cristiano Ronaldo, s-a dovedit a fi un "macel" fotbalistic, in sensul adevarat al cuvantului. Daca in serie A, am fost de partea castigatoare, aseara am ramas socat. Mi-am vazut una din echipele favorite (am echipa favorita in fiecare campionat: Italia - AC Milan; Olanda - Ajax Amsterdam; Germania - VfB Stuttgart; Romania - FC Timisoara; Spania - Real Madrid), Real Madrid, umilita si dominata la greu de masinaria de fotbal si pase, FC Barcelona. Real Madrid nu s-a mai impus in fata eternilor rivali de 5 meciuri, de la acel 4-1 din 7 mai 2008, partida in care Raul, Robben Higuain si van Nistelrooy au adus  mult ravnitele 3 puncte in vistieria Realului. De atunci multe sau schimbat, Real Madrid fiind mereu ciuca batailor in fata Barcelonei. Si ieri au comis gros de tot. Scorul a fost incredibil. 5-0 pentru Barcelona pe Nou Camp.

Ce sa le faci? Daca sunt mai buni ca tine? N-ai decat sa recunosti asta si sa incerci in urmatoarea partida sa-i invingi.

Data viitoare vor fi mai buni si mai prezenti in teren, madrilenii.

Putina politica nu strica, nu?

Buna ziua, dragi cititori ai blogului. Va prezint in acest articol cateva din parerile mele cu privire la politica, fie ea internationala sau cea neaosa, de pe taramurile mioritice.

Am sa incep acest post cu evenimentele petrecute cu o saptamana in  urma, cand regimul comunist de la Phennian din Coreea de Nord, a bombardat o insula sud-coreeana. Se pare ca istoria nu i-a invatat pe coreeni ce a insemnat Razboiul din Coreea, si au uitat distrugerile provocate de o astfel de politica, cea beligeranta sau belicoasa cum prefer eu sa-i spun. 

Sau poate nord-coreenii vor sa se asigure ca vecinii din sud stau pe fundul lor cuminti, in caz ca i s-ar intampla liderului de la Phennian ceva, pentru ca, potrivit unui raport WikiLeaks, probabil ati auzit de scandalul provocat de acele rapoarte ale diplomatiilor americani care au inceput sa invadeze reteaua internetului, liderul nord-coreean nu prea are mult de trait. Incet-incet se leaga misterele atacului nord-coreean asupra Coreei de Sud. 

Iranul, o alta tara care ameninta linistea si pacea planetei incepe sa dea semne de dorinta de marire. Pe langa faptul ca isi continua cu spor programul nuclear, si conform aceluiasi articol, dat ca link mai sus, ayatollahul nu se simte prea bine, asta in paranteza fiind mentonat, 

insa Iranul a deschis un gazoduct de mare capacitate impreuna cu Turkmenistan-ul. Detaliile tehnice, aici. In acest gest, exista si un interes, hai sa-i zicem politic. Iranul continua programul nuclear, stresata din toate partile fiind sa-l inchida. Dar ea refuza. Acest lucru va supara marile puteri, gen America, Rusia, si tarile arabe, gen Bahrain, ultimele 2 avand petrol mult si Rusia si gaz. Rusia ar fi putut avea regimul de la Teheran la mana, cu santajarea: NU inchizi programul nuclear Teheranule, NIET picatura de gaz. Teheranul , preventiv si grijuliu, si-a diversificat sursele de gaz si cand va incerca Rusia sa faca acest joc, Teheranul ii va ranji in bot, poate cu o racheta: Mars acasa, la Moscova, rusule! Plus ca, colac peste pupaza s-a demonstrat si s-a recunoscut de catre Iran, faptul ca Teheranul sprijina regimul din Afganistan cu bani. Singura solutie ei sa-i dai cat mai repede in cap Iranului, daca vrei sa-l neutralizezi, acum, ceea ce implica un razboi, asa cum sugereaza si Washington Post. Nu numai ca va fi greu, dar ia ganditi-va putin: daca Coreei de Nord ii casune in cap sa se alieze cu Iranul si cu Venezuela, am belit-o toti. America deja nu mai poate sustine razboiul pe doua fronturi, Afganistan si Irak, dar mai sa mai inceapa altul, cu 3 fronturi noi-noute, calde si foarte fierbinti: Iran, Coreea de Nord si Venezuela. 

Deci, atentie mare la cum se trateaza cu tarile astea...

Acum, sa revenim la taramurile romanesti. Am gasit azi o stire interesanta. Domnul Marko Bela a declarat ca pentru maghiari, 1 Decembrie reprezinta o pierdere. 

Tin sa-i aduc aminte domnului Marko Bela, si nu numai dumnealui, ca o data cu terminarea Primului Razboi Mondial, Imperiul Austro-Ungar a fost condamnat, alaturi de Imperiul Otoman la destramare, si nu numai Ungaria a avut de pierdut. A pierdut si Austria, si Imperiul Otoman, care s-a faramitat. De ce mereu in preajma zilei de 1 Decembrie si mai nou mereu, ni se baga pe gat acest lucru. Au fost invinsi in acel razboi, si au platit. GATA! Si inca una, mica de tot: de ce ii doare pe cei din UDMR de pierderea Ungariei, si se plang mereu? Doar ei sunt cetateni romani de etnie maghiara, alesi sa reprezinte pe maghiarii din Transilvania in Parlament? Pe ei de ce ii intereseaza ce zice Budapesta? Oare asta nu este o tradare a electoratului maghiar din Transilvania, care i-a votat si a tarii, in cele din urma, prin faptul ca tu, parlamentar roman, votat, ales in Romania, depui juramant juramant sa aperi integritatea statului roman, sa incerci prin toate fortele tale sa duci spre prosperitate Romania, dar tu, UDMR, mereu te uiti si asculti glasul Budapestei, nu a maghiarilor din Transilvaniei, cu problemele lor, nu a Bucurestiului, cu nevoile lui.

Cat despre pretentiile revizioniste m-am  saturat pana peste cap, sa-i aud pe maghiari si cei de la UDMR cum se plang de Ungaria Mare. A fost odata! A fost un razboi! Ungaria a pierdut razboiul, Austro-Ungaria s-a destramat, s-au format state nationale si gata. PUNCT.

Cat despre invatamant sa nu mai vorbesc: in toate scolile generale din Targu-Mures exista clase in care se invata in limba romana, si clase in care se invata in limba limba maghiara. Exista liceul Bolyai, pe care liderii UDMR au avut grija sa incerce sa-l faca exclusiv liceu maghiar, cand la fiecare liceu din Targu Mures sunt si clase cu predare in limba romana, si clase  cu predare in limba maghiara. La Universitatea de Medicina si Farmacie, exista si acolo grupe pentru invatamant in limba maghiara. Deci, care-i problema cu invatamantul in limbile minoritatilor, ca n-am inteles? Asa s-a invatat din 1990 incoace si se mai invata in continuare.

Sunshine X 2 sau 2X miracole

Joi, intrand in concediul de odihna, mi-am spus ca ar trebui sa ma rasfat si sa urmaresc un film bun. Cu vreo doua saptamani inainte, Roxana, o prietena foarte buna, mi-a recomandat filmul Sunshine. Era vorba de filmul din 1999 cu Ralph Fiennes. Dar eu nu am stiut initial acest lucru, si am ajuns sa urmaresc mai bine de 3/4 de film SF, cu acelasi titlu. Eu nu sunt un fan al acestui gen de film, insa filmul m-a acaparat, si am zis ca merita sa-l vad tot. 

In filmul Sunshine, cel din 2007, SF, actiunea se desfasoara in jurul unui echipaj de 8 oameni trimis pe o nava, Icarus II, care avea misiunea de a reaprinde Soarele, care incepea usor-usor sa se stinga, printr-o explozie. Pamantul era afectat de acest lucru, deoarece clima se racise foarte mult, ajungandu-se la o noua era glaciara si la o perioada de intuneric continuu. Toate merg bine pe nava, pana in momentul in care, in jurul planetei Mercur este descoperita prima expeditie Icarus, care avea acelasi scop. Comunicarea cu Pamantul fiind pierduta, misiunea Icarus I a fost considerata esuata. Tensiunile incep sa apara in momentul in care trebuie sa se ia decizia daca trebuie sa urmeze planul si traiectoria prestabilite sau daca ar fi mai bine sa intercepteze  nava Icarus I cu incarcatura ei explozibila, marind astfel sansele de reusita, considerabil. Totul esueaza, deoarece capianul de pe Icarus I ajunge la bordul Icarus II si incearca sa saboteze ducerea la bun sfarsit a misiunii. Cu mari eforturi, ultimul membru al echipajului reuseste sa detoneze bomba, si sa duca la bun sfarsit misiunea.

Filmul prezinta imagini ale Cosmos, unde nava incepe sa se confrunte cu dificultati tehnice, iar doi dintre membrii echipajului, capitanul si cu eroul salvator, incearca repararea navei, plutind in imponderabilitate. Sincer sa fiu filmul nu m-a prea impresonat, dar actiunea si tensiunea creste odata cu apropierea de final, din momentul in care Pinbacker, capitanul de pe Icarus I ajunge la bordul Icarus II, si face din acest film un film care pana la urma te face sa exclami: "Wow! O fost bun filmul. O meritat efortul de a-l viziona si timpul acordat."

Al doilea film Sunshine, e saga familiei evreiesti Sonnenschein din Budapesta, istoria familiei de-a lungul a 3 generatii, de la pozitia umila in societate la cea de mare putere. Centrul filmului e Valerie Sonnenschein, care-si va schimba numele mai apoi in Valeria Sors. Ivan Sors prezinta cronologic modul cum bunica ei, ajunsa orfana (in urma exploziei laboratorului tatalui ei care, farmacist fiind prepara un medicament traditional  dupa o reteta secreta), ajunge in casa unchiului ei unde se indragosteste de Ignatz, verisorul ei. Povestea de dragoste dintre cei doi, Valeria si Ignatz trece peste orice obstacol. Ignatz, ajunge sa fie un judecator militar in Austro-Ungaria, dar odata cu terminarea razboiului e condamnat pentru masurile lui si se vede nevoit sa se retraga. 

Filmul, atat de bine structurat si inchegat, ilustreaza viata si greutatile vietii lui Adam Sors, care face efortul de convertire la crestinism din religia iudaica, pentru a atinge performanta sportiva suprema, si anume campion olimpic de scrima. Toate acestea sunt in zadar, deoarece regimul horthyst din Ungaria il trimite in lagar pe marele campion, care sub ochii fiului sau este ucis cu brutalitate.

Fiul sau, Ivan, iesit din lagar se inscrie in randurile Partidului Comunist, ajungand prin pozitia sa-l ancheteze pe cel ce i-a fost mentor, in cele din urma prietenul sau fiind ucis, in urma uma unei conspiratii si tradari. Ivan renunta la cariera militara si revine la numele de Sonnenschein, cel care ii aduce linistea sufleteasca spre care tanjisera bunicul si tatal sau. Cele 3 trei generatii, cunosc fiecare apogeul puterii (Ignatz judecator militar pe front, chemat in audienta de imparat; Adam, campion national si olimpic de scrima; Ivan, maior in armata maghiara). Ajungerea in varful ierarhiei e foarte anevoioasa pentru fiecare dintre generatii, dar declinul, caderea e brusca.

Ralph Fiennes intruchipeaza cu succes pe Ignatz, Adam si Ivan la varsta maturitatii, si dramele pe care acestia le traiesc cu atata pasiune. Filmul are uneori un decor remarcabil in culori vii de o remarcabila expresivitate, dorind parca sa augmenteze trairile eroilor. Un film palpitant, cu o coloana sonora vibranta.

Aceste doua filme vi le recomand cu caldura! In special cel de-al doilea...

Va doresc o zi buna si placuta.

Uimitorul regizor Clint Eastwood sau INVICTUS

Desi aflat la o varsta respectabila, de 79 de de ani mai exact, o varsta la care multi dintre oameni nu se mai gandesc decat la cum sa-si duca mai usor batranetile, dl. regizor Clint Eastwood continua sa ma uimeasca cu puterea de munca si clarviziunea filmelor foarte bune pe care le produce.

Dupa seria remarcabila de filme: Million Dollar Baby (in care prezinta lumea boxului), Flags of Our Fathers si Letters from Iwo Jima (ambele prezentand batalia pentru insula Iwo Jima dintre SUA si Japonia in cel de-al Doilea Razboi Mondial, din ambele puncte de vedere, cel american si cel japonez), mai apoi Gran Turismo (un film in care un veteran de razboi se vede nevoit sa se apere impotriva unei gasti periculoase de cartier), iata anul trecut, neobositul regizor vine si ne prezinta un episod din viata presedintelui Nelson Mandela, in filmul Invictus, ecranizare a romanului "Playing thr Enemy" a lui John Carlin. Filmul are o distributie de exceptie,  Morgan Freeman intruchipand pe presedintele Republicii Sud-Africane, iar Matt Damon pe Francois Pienaar, capitanul echipei de rugby Springboks.

Filmul Invictus prezinta politica reconcilianta a lui Mandela, dupa ce a fost ales presedinte, intr-o tara macinata de apatheid, de o politica de segregatie si ura rasiala. Morgan Freeman, in rolul presedintelui Mandela face un rol remarcabil, reusind sa imbine foarte abil lumea politica cu lumea sportului, si mai precis cu cea a rugby-ului.

Denumirea de Springboks, cu simbolurile si emblema ei, reprezentau in conceptia populatiei de culoare din Africa de Sud, Apartheid-ul cu tot ce a insemnat el. De aceea, suporterii sud-africanii erau divizati in ceea ce priveste preferintele sportive. Suporterii Springboks erau oamenii albi din Africa de Sud, in timp ce africanii de culoare tineau cu adversarul. Desi huiduit la prima prezenta pe stadion, de catre suporterii Springboks, in 1994, la meciul pierdut in fata Angliei, Nelson Mandela prin masurile pe care le ia, atat in domeniul  economico-politic cat si cel sportiv, in ceea ce privea in echipa de rugby, al carei destin il urmareste in paralel regizorul Clint Estwood, face din Mandela un presedinte iubit si stimat, astfel ca la Campionatul Mondial de Rugby din 1995 sa fie aclamat de intreg stadionul, de 63.000 de oameni.

Desi filmul dureaza 134 de minute (2h si 14 min), nu reusesti sa simti cum timpul trece si devii tot mai absorbit de actiunea pe care o prezinta, eu unul nedezlipindu-ma de calculator cat timp a durat filmul. Filmul se incheie cu victoria Springboks in fata temutei All Blacks, in care activa in acele vremuri, Jonas Lomu, un jucator de neoprit, in finala Campionatului Mondial de Rugby din 1995. Prin sport, si mai ales prin rugby, Nelson Mandela reuseste sa rupa lanturile Apartheid-ului, sa pacifice si sa uneasca o tara, zbuciumata de ura rasiala.

Nelson Mandela si Francois Pienaar sunt in acest film doi leaderi ce reusesc cu succes sa-si impuna punctul de vedere in domeniul in care activeaza fiecare dintre ei. Mandela isi doreste sa fie presedintele tuturor sud-africanilor, sa uneasca tara si s-o faca sa pregreseze, economic, financiar, sportiv,  in timp ce Pienaar exclama la un moment dat, in timpul finale: "Capetele sus, uitati-va in ochii mei! Auziti? Ascultati tara! 7 minute, 7 minute! Aparare, aparare, aparare! Asta e! Asta e destinul nostru!". 

Filmul se incheie cu un citat din poemul "Invictus", care da si numele filmului: "Multumesc oricarui Dumnezeu pentru sufletul meu neinvins/ Sunt stapanul soartei mele/ Sunt capitanul sufletului meu". 

Invictus e un film captivant, ce te tine cu sufletul la gura si aproape de monitor/ tv, depinde la ce aparatura il privesti. Il recomand tuturor cu mare caldura.

Post comemorativ... In memoriam, Alexandru Hota

Azi, se implineste un de zile de cand tristetea s-a asezat asupra familiei Hota. Acum un an de zile, Alexandru/Ando/Andi s-a dus foarte entuziasmat sa vada Bucurestiul. Si din pacate nu a ajuns sa-l vada. A adormit la un moment pe drum si Dumnezeu l-a chemat la El, de-a dreapta Sa in Paradis. Noi oameni nu ne dam seama, ca un astfel de moment este  un moment de bucurie pentru sufletul celui chemat, dar este un moment dureros si de neexprimat in cuvinte pentru familia lui, parinti, prieteni, care l-au cunoscut si l-au iubit. 

Alexandru/Ando/ Andi a fost un baiat pe care nu puteai sa nu-l indragesti. Mereu saritor, imi voi amiti mereu cand venea la mine sa-mi faca calculatorul, si-mi zicea: "man, tre sa faci asa", "man, tre` sa faci aia", sau cum imi aspira calculatorul de praf, sau cand ne petreceam vacantele la Culpiu, cu bunicii nostri. Andi vei ramane mereu in sufletul si in amintirea mea, verisorul meu drag. Odihneste-te in pace!, alaturi de ingeri. Sper ca intr-o zi sa ne intalnim, acolo sus!

La final, in memoriam, Alexandru, ii trimit un cantec frumos, care sper sa-i placa: Destinazione paradiso - Laura Pausini...

LAURA PAUSINI - DESTINAZIONE PARADISO

In questo girotondo d'anime
chi si volta è perso e resta qua
io so per certo amico
mi son voltato anch'io
e per raggiungerti ho dovuto correre
ma più mi guardo in giro e vedo che,
c'è un mondo che va avanti anche se
se tu non ci sei più
se tu non ci sei più

e dimmi perché
in questo girotondo d' anime
non c'è un posto
per scrollarsi via di dosso
quello che ci è stato detto
e quello che ormai si sa
e allora sai che c'è

c'è che c'è, c'è che prendo un treno
che va a paradiso città
e vi saluto a tutti e salto su
prendo il treno e non ci penso più

un viaggio ha senso solo senza ritorno
se non in volo
senza fermate nè confini
solo orizzonti neanche troppo lontani
io mi prenderò il mio posto
e tu seduta lì al mio fianco
mi dirai destinazione paradiso
paradiso città.

ODIHNESTE-TE IN PACE!