Scurtă meditaţie în versuri... sau o mică rugăciune... Fă-ţi Timp!

De ceva vreme încoace am descoperit în cartea mea de rugăciuni, o foarte scurtă şi frumoasă rugăciune în versuri, care e şi foarte meditativă în acelaşi timp... daţi-mi voie să v-o scriu aici... s-o împărtăşesc cu voi:

Fă-ţi Timp!

În trecerea grăbită din lume către veci:
Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci,
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
Fă-ţi timp cu milă blândă să le alini trecând,
Fă-ţi timp pentru adevăruri şi adânciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune-o floare şi un cocor,
Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, când singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai de vorbă cu mama şi cu tatăl tău bătrâni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini,
Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi voios,
Fă-ţi timp să fii al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp că eşti în taine şi lumini înconjurat,
Fă-ţi timp de rugăciune de post şi meditări,
Fă-ţi timp de-a vizita săraci, orfani şi bolnăviori,
Fă-ţi timp şi adună-ţi din toate câte-un pic,
Fă-ţi timp căci viaţa trece şi când nu faci nimic,
Fă-ţi timp în rugăciune cu Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp căci toate astea au pentru tine grai,
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-I dai vieţii şi morţii tale preţ,
Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii nu o mai strângi!
AMIN!