25 nov. 2008

Politică, frate!

Azi am ales o temă destul de delicată, despre care să-mi exprim opinia. Despre politica în România şi alegerile uninominale ce se apropie, în acest sfârşit de săptămână, mai bine zis duminică.

Se spune că "politica e o târfă" şi că ea perverteşte pe cei care se implică în ea. Ei bine, eu sunt de acord cu votul unominal, cu reformarea clasei politice, cu promovarea tinerilor în politică, însă, nu şi cu ideea de a promova artiştii, actorii, doctorii pentru imaginea lor spre atragerea electoratului. Ei bine, eu cred că ar trebui făcut totul după sistemul "omul potrivit la locul potrivit".

Eu unul, sincer, nu-l văd pe Florin Călinescu (om, pe care de altfel îl admir, pentru francheţea cu care îşi exprimă ideile), parlamentar. Eu îl văd pe acest om, actor de profesie, jucând pe scenă.


De asemenea, pe dl. dr. Benedek Imre, nu-l văd în Parlament ( deşi respect foarte mult meseria ce şi-a ales-o, pentru că ştiu cât de greu e să fii doctor, cât ai de învăţat pentru ajunge unul.). Mi-l imaginez în spital, în halat alb, salvând vieţi, pentru că aceasta e meseria pentru care s-a pregătit şi în care s-a perfecţionat toată viaţa.


E drept că, pentru a face unele sisteme, cum sunt cel medical, învăţământul, cultura, să performeze, e nevoie de cineva din înăuntrul acestora, care să arate care sunt probleme concrete cu care se confruntă cei din sistemele mai sus menţionate.

Ce vor face dacă vor fi aleşi? vor fi nevoiţi patru ani de zile să renunţe la actorie, respectiv medicină, pentru a reprezenta populaţia care i-a ales. Şi nu cred că vor reuşi să se abţină, să nu urce pe scenă sau să intre în sala de operaţii, şi intră în conflict de interese.

Iar dacă nu vor reuşi să facă ceea ce şi-au propus sau au promis în campanie electorală, imaginea lor va avea de suferit, popularitatea de care se bucură acum sa scădea, şi vor fi puşi în faţa tirului de întrebări: de ce nu... .Părerea mea e că, pentru cei doi oameni menţionaţi mai sus locul cel mai potrivit nu e Parlamentul.

Aşa că: SĂ AIBĂ GRIJĂ CE-ŞI DORESC, POATE LI SE VA ÎNDEPLINI DORINŢA!



24 nov. 2008

GSP TV?...:-? poate FOTBAL TV sau LIGA 1 TV

Nu ştiu dacă aţi observat ceva ciudat... Mai nou meciurile din Liga1, marea majoritate sunt transmise pe postul GSP TV, post care emite 25 de ore din 24, doar emisiuni despre fotbal. Şi asta nu e destul. Au două posturi, ce emit exact acelaşi lucru. Ce-ar fi să-şi diversifice grila de programe, în două canale diferite (vezi Eurosport şi Eurosport 2), cu programe diferite, şi să mai vorbească şi despre alte sporturi, cum ar fi volei, baschet, handbal, polo, popice, şah, atletism sau mai ştiu ce alt sport. Doar GSP TV vine de la Gazeta Sporturilor, şi n-ar trebui făcută discriminare, faţă de celelalte sporturi, ci ar trebui tratate pe picior de egalitate. Mai transmiteţi şi alte sporturi, nu doar fotbal. Analizaţi şi alte sporturi. Vă aduceţi aminte de celelalte sporturi, doar când sportivii din acea ramură fac vreo performanţă, în rest, sunt uitaţi, neglijaţi.

În România, când zici sport, zici doar fotbal, după părerea unora. Numesc fotbalul "SPORT REGE". A adus fotbalul o medalie de aur la campionate europene, mondale, olimpiade? NU. A adus fotbalul românesc în competiţiile intercluburi, vreeun alt trofeu cu excepţia Cupei Campionilor Europeni în 1986? NU. Cinste şi onoare acelor jucători! În rest, fotbalul românesc din ziua de azi e ca un măr găunos... La fiecare derby al fotbalului, există mari suspiciuni de blaturi... Conducătorii fotbalului românesc au o atitudine superioară faţă de toţi ceilalţi, şi cred ei că sunt cei mai grozavi. Vezi cazul "Valiza" de la sfârşitul ediţiei de campionat 2007-2008. Cică s-a vrut a fi surprindere în flagrant în momentul înmânării valizei cu 1,7 milioane de euro. Aşa Becali se poate scoate, cu expresia deja arhi-cunoscută" vreau să cumpăr un teren la Cluj". Întrebare pt. dl. Becali: "Domnule Becali, când doriţi să cumpăraţi un teren, oriunde ar fi el situat, nu mergeţi dumneavoastră în carne şi oase, să achitaţi terenul, împreună să zicem cu un avocat şi poate o gardă de corp? Totuşi, sunt o grămadă de bani.

Singurele sporturi care au adus medalii în ultima vreme au fost atletismul (Gabi Szabo, Violete Szekely), gimnastica (vezi perioada de antrenorat a dlui Belu şi a doamnei Bitang), handbalul, înotul, artele marţiale, şi alte câteva. FOTBALUL NU SE AFLĂ PRINTRE ELE. Deci, nu mai pomeniţi sintagama "FOTBALUL, SPORT REGE". Nici stadioane nu prea avem, omologate de UEFA sau FIFA, de genul celor din Italia (San Siro, Delle Alpi, Olimpico), Germania ( Allianz Arena, Mercedes Benz), Spania (Santiago Bernabeu, Camp Nou).

O altă frază ce începe să mă irite pe timpan "Champions League = masa bogaţilor". E adevărat că se câştigă foarte bine pentru o victorie în Champions league, dar trebuie să şi ai echipă pentru aşa ceva. Să in vesteşti cu mare chibzuinţă şi înţelepciune, şi să aştepţi rezultatele.

Fotbalul e sport rege poate în Italia, Spania, Germania, Brazilia, Anglia, Argentina. Acolo da. Sunt ţării ce produc jucători de mare valoare în fotbalul miondial, au titluri mondiale, europene, la greu, echipele din ţările acestea deţin ani la rând monopolul pe trofeele europene intercluburi.

Hai să vorbim şi despre celelalte sporturi, să le dăm o şansă, nu le mai discrminaţi. Investitţi în talentele din handbal, gimnastică, handbal, baschet, polo, înot, atletism, box, lupte libere, şi altele. Şi ce lipseşte foarte mult, sportivilor români, motivarea lor de către antrenori şi implementarea mentalităţii de învingător.

7 nov. 2008

Autostrăzi în România? What a FUCKING good joke!

Tot ziarele româneşti prezintă pe ziua de azi un diagnostic grav.
Autostrada din România a ajuns la kilometrul -31. Românii noştri nu vor avea o autostradă nici în anul 2100, dacă ne mişcăm în ritmul ăsta. Ceea ce trebuia făcut la început, era să meargă ministrul Transporturilor la nemţi, italieni, austrieci, spanioli, olandezi, englezi şi să le zică: "Nenea, eu sunt România. Vreau atâţia kilometrii de autostradă ASAP (AS SOON AS POSIBLE). Ce trebuie să fac? Cum să fac?". Nu, ei au dat construcţia autostradei americanilor de la Bechtel, cărora puţin le pasă că România are sau nu autostradă, deoarece americanii nu prea vin în România cu maşinile să şi le rupă la noi... pe când cei din UE, mai vin prin România cu Mercedes, Porsche, şi alte maşini, ajungând să le arunce după un drum prin România, decât să le repare, pentru că reparaţia ar costa mai mult decât o maşină nouă. Iar noi, românii le luăm de bune.... de la ei, la second hand.

Nedreptate întâmplată unde altundeva decât în România

Pensie mizeră pentru un chirurg legendar



"Reputatul profesor Dan Gavriliu, primul chirurg din lu­me care a reuşit, în 1951, înlocuirea completă a unui or­gan inventând procedura de reversie a tubului gastric, trăieşte astăzi, la 93 de ani, cu o pensie de 749 de lei pe lună. După o carieră de şase decenii şi vreo 50.000 de vieţi salvate, ar avea dreptul la mult mai mult. Asta pentru că pensia profesorului nu a crescut deloc de mai bine de trei ani, în ciuda majorărilor succesive acordate de Guvern tuturor categoriilor de pensionari. O eroare de calculator. Semnalată, recunoscută, dar neremediată. De luni întregi, funcţionarii Casei de Pensii Sector 1 nu îşi găsesc timp să repa­re greşeala. Sesizările marelui chirurg zac nemişcate pe acelaşi raft şi adună praf. De la Protecţia Consumatorului a primit doar consolarea că nu este singurul pensionar în această si­tuaţie. Se pare că, pentru a învinge indiferenţa birocratică, e nevoie de mai multă tenacitate decât pentru a revoluţiona chirurgia.
Un pionier de geniu al chirurgiei mondiale primeşte de la statul român o pensie de 749 de lei pe lună. Profesorul Dan Gavriliu a intrat în istoria medicinii,în 1951, când a realizat prima înlocuire completă a unui organ, inventând procedura de reversie a tubului gastric. Astăzi, la 93 de ani, se vede nevoit să lupte cu sistemul pentru a-şi căpăta drepturile legale.

Pensia profesorului Gavriliu nu a crescut deloc de mai bine de trei ani, în ciuda majorărilor succesive acordate de Guvern tuturor categoriilor de pensionari. Practic, el continuă să încaseze aceeaşi sumă la care avea dreptul în ianuarie 2005. Atunci, valoarea punctului de pensie era de 295 lei. Azi însă ea este de 697,5 lei. Scrie, negru pe alb, chiar în talonul primit, luna trecută, de marele chirurg. Şi numărul de puncte acumulat de profesorul Gavriliu în peste 60 de ani de muncă este menţionat corect : 2,53133. O simplă operaţie de înmulţire se dovedeşte, însă, prea dificilă pentru computerul Casei de Pensii. În loc de 1.765 de lei, produsul calculat în talon a rămas tot 749 lei. A rămas acelaşi, indiferent că punctajul doctorului Gavriliu a fost înmulţit în aceşti doi ani cu 295, 323, 541, 581 sau 697.

Eroarea este flagrantă. Au recunoscut-o şi funcţionarii Casei de Pensii a Sectorului 1, care au promis să remedieze greşeala şi să achite eşalonat diferenţele acumulate din ianuarie 2006 şi până acum. O datorie de peste 100 de milioane de lei vechi. Nu s-a întâmplat însă nimic. Profesorul Gavriliu a continuat să primească aceleaşi taloane de pensie care sfidează artimetica elementară. Şi aceeaşi sumă de bani, care reprezintă mai puţin de jumătate din cât i se cuvine, acum, prin lege.

"MANEVRA HEIMLICH" CONTRA GAVRILIU
Numele profesorului Dan Gavriliu a revenit în atenţia presei internaţionale în urmă cu cinci ani, când cotidianul "Cincinnati Enquierer" a dezvăluit că un faimos medic american s-a împăunat, timp de patru decenii, cu o invenţie care îi aparţinea, de fapt, confratelui din România. Impostorul era dr. Henry Heimlich – cunoscut mai ales pentru manevra (cu acelaşi nume) de deblocare a căilor respiratorii în caz de înec cu bol alimentar. La temelia carierei sale spectaculoase a stat, însă, revoluţionara operaţie de înlocuire a esofagului, "furată" de la profesorul Gavriliu. Procedeul – cunoscut sub denumirea de "esofagoplastie cu material gastric", sau "anastomoză eso-gastrică" – are rolul de a compensa lipsa esofagului, cauzată fie de malformaţii congenitale, de cancer sau de ingestia unor substanţe toxice. Încă din anii 60, Heimlich s-a prezentat drept unicul inventator al acestui procedeu, pentru care americanii folosesc prescurtarea RGT (Reverse Gastric Tube).

În vara lui 2003, un anonim misterios a alertat publicaţia "Cincinnati Enquierer" cu privire la această fraudă. Jurnaliştii au descoperit că prima esofagoplastie cu material gastric a fost realizată, în 1951, de un chirurg român, profesorul Dan Gavriliu de la Spitalul Carol Davilla din Bucureşti. Abia în 1955, Henry Heimlich a început să experimenteze procedeul pe câini. Mai mult, în 1956, Heimlich a călătorit la Bucureşti, unde i s-a permis să asiste şi să filmeze o operaţie de înlocuire a esofagului realizată de chirurgul român. Întors în Statele Unite, nu a ezitat să-şi asume paternitatea procedeului.
A constatat-o, de altfel, şi jurnalistul de la "Cincinnati Enquierer" trimis pe firul afacerii. Obişnuit să fie un răsfăţat al presei, Heimlich a fost prins pe nepregătite şi a căzut în capcană. Reporterul consemnează: "La început, Heimlich a declarat că el este unicul inventator al operaţiei esofagiene cunoscute sub denumirea de «reversie a tubului gastric» (RTG). Dar, când am întrebat de Gavriliu, Heimlich a ezitat. A recunoscut imediat că românul a fost primul care a efectuat operaţia. Apoi, Heimlich a zis că el şi Gavriliu au conceput operaţia simultan, independent unul de celalalt. Apoi, Heimlich a zis că el a fost primul care a inventat procedura în Statele Unite." Documentele demonstrau, însă, cu totul altceva. Într-o comunicare publicată de revista Surgery în octombrie 1957, Henry Heimlich recunoscuse, negru pe alb: "Prima operaţie RGT a fost realizată cu succes de dr. Gavriliu la 20 aprilie 1951, ştirea fiind publicată într-un jurnal medical românesc două luni mai târziu. În 1952, el a prezentat în faţa Societăţii Române de Chirurgie 17 cazuri încununate de succes. În mai 1955, a publicat rezultatele acestei intervenţii pe 40 de pacienţi. Dr. Winfield şi cu mine am operat cu succes folosind metoda Gavriliu la 20 aprilie 1957, la Metropolitan Hospital Center of New York Medical School."


"Epilog

Investigaţia celor de la "Cincinnati Enquierer" a mai produs o lovitură de teatru: personajul misterios de la care pornise campania de demascare a doctorului Heimlich era chiar unul dintre fii acestuia, Peter. El a fost cel care a sesizat presa cu privire la impostura tatălui său. Într-o scrisoare adresată profesorului Gavriliu, Peter Heimlich explica: "Tatăl meu v-a făcut o teribilă nedreptate. Am decis să-mi asum responsabilitatea şi să încerc să repar efectele comportamentului lui incalificabil faţă de dumneavoastră. Spre deosebire de tata, dumneavoastră sunteţi cu adevărat un geniu. Aşa că a fost o onoare pentru mine să corectez lucrurile, ca să puteţi primi recunoaşterea pe care o meritaţi." Numai de-ar fi şi funcţionarii Casei de Pensii la fel de dornici să-şi corecteze greşelile... Deocamdată, profesorul Dan Gavriliu continuă să primească, lunar, echivalentul a vreo 250 de dolari. Şi un amănunt nu lipsit de importanţă, doctorul Henry Heimlich este multimilionar.


Medicina cu Magna cum laude

Dan Gavriliu s-a născut la 26 aprilie 1915, la Brăila. În 1941, a absolvit cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti, "Magna cum laude". Anul 1942 şi l-a petrecut pe frontul de Est, mobilizat ca medic militar. Pentru participarea la luptele din Caucaz, a primit medalia "Serviciu Credincios" şi "Crucea Meritul Sanitar". Întors din război, a fost angajat la Clinica Chirurgicală Filantropia. În 1947, Dan Gavriliu a devenit cel mai tânăr medic primar chirurg din ţară. Faima internaţională a cucerit-o în 1951, când a realizat, în premieră mondială, operaţia de înlocuire a esofagului cu tub gastric. A fost invitat pe toate meridianele lumii să prezinte acest procedeu revoluţionar. Inclusiv la prestigiosul "Royal College of Surgeons" din Marea Britanie. În 1975, a fost profesor vizitator la Clinica Mayo din Statele Unite. În 1985, a devenit membru al Academiei Franceze de Chirurgie. A fost consultant al "World Journal of Surgeons", publicaţia oficială a Societăţii Internaţionale de Chirurgie. A scris patru tratate de chirurgie, fiind coautor la alte 11. A brevetat şapte invenţii, inclusiv în domeniul instrumentarului medical. Într-o carieră de peste şase decenii, a efectuat aproape 50.000 de intervenţii chirurgicale, dintre care mai mult de 4.500 de operaţii pe esofag. Până la pensie a lucrat la Spitalul Universitar din Bucureşti, unde, în 1991, i s-a ridicat un bust. A continuat să colaboreze, ca medic primar şi profesor consultant, până în iunie 2002. Este doctor docent, membru emerit al Academiei Române de Ştiinţe Medicale".

sursa: http://www.jurnalul.ro/articole/138233/pensie-mizera-pentru-un-chirurg-legendar



Acest articol e prezent pe prima pagină a ziarului Jurnalul Naţional de azi. Dacă aş lucra la Primăria Bucureşti sectorul 1 sau la Protecţia Consumatorului, acei funcţionari care ridică nepăsători din umeri ar fi zburat de mult din funcţie... Pentru NEPĂSARE şi INCOMPETENŢĂ.

Nu e corect şi nu e bine, adică nu dă bine în ochii cetăţenilor, ca Instituţie Publică ce ar trebui să apere interesul consumatorului să răspundă astfel unei cereri: "Nu e singurul pensionar în situaţia aceasta". În secunda unu, funcţionarul respectiv, cel care a dat acest răspuns, trebuia să-şi semneze demisia, din raţiuni morale. Dar ei preferă să stea pe scaunele calde, încălzite de salarii de peste 1000 de RON, plătite din impzitele plătite de noi toţi.

În ceea ce priveşte angajaţii Casei de Pensii, sau Guvernul ar trebui să caute informaticieni mai buni. Când au unul în mână, cum e cel ce a fost extrădat italienilor, şi a ajuns la Universitatea Tehnică din Milano, să-i păstreze, să le dea un job bine plătit şi să facă softuri, şi programe, care să nu comită astfel de erori.

Momentan şi cei de la Pensii, care s-au ocupat de dosarul şi cererea distinsului doctor ar trebui să fie demişi, dacă nu-şi prezintă demisia de onoare, pentru INCOMPETENŢĂ.

Dar nu se vor întâmpla, nimic din toate acestea, pentru că trăim în România, şi scaunul , respectiv funcţia, care aduce un salar îndestulător pentru unii, sunt mai importante decât aspectele morale.


6 nov. 2008

Trăim într-o lume nebună...

Ieri seară ieşind de la şcoală, (Masterat, pentru cine se miră ce şcoală mai fac acum), mă îndreptam spre centrul oraşului pentr a merge la bibliotecă. Aşteptam la semafor, ca acesta să se schimbe pe culoarea verde la pietoni să trec strada. Era o coadă mare de maşini la semafor, iar cei din urmă, s-au apucat să claxoneze ca nebunii. Dar ei nu vedeau că şi cei din faţă s-au oprit pentru că trebuiau să acorde prioritate celor ce veneau din dreapta. Trăim aşadar într-o lume în care, din păcate, oamenii încep să fie tot mai grăbiţi, tot mai impacientaţi, stressaţi, în care grija zilei de azi şi a celei de mâine, ne preocupă în procent de 90%. De semenii noştrii, cei care trec pe stradă pe lângă noi, fie în trafic, începe să nu ne pase absolut de loc, devenind egoişti în procent de 100 %.

O altă chestiune, care mă face să afirm că trăim într-o lume nebună, e faptul că, candidatul afro-american, Barack Obama, la preşedenţia Statelor Unite ale Americii a fost ales Preşedinte al acestei ţări. Dacă afirmai acest lucru în urmă cu 50 de ani urmă, riscai să fii bătut măr în America, sau chiar ucis, dacă îţi căscai gura din greşeală pe tema asta în faţa, membrilor temutului, odată KKK.

Acest preşedinte, Barack Obama, intră în istorie, fiind primul preşedinte de culoare al SUA, spărgând parcă, tiparele de alegere ale preşedinţilor americani. Citeam într-un curs de facultate, că există un criteriu foarte precis de alegere al preşedinţilor americani... WASP... pentru cine nu ştie, WASP = white, anglo-saxon, protestant. Acum s-a schimbat puţin în afro-american, islamic.

Eu nu am înţeles sistemul bipartid american, republican versus democraţi, deşi am studiat istoria, dar mă bucur nespus că dl. Obama a câştigat alegerile, nu ştiu de ce, dar sigur nu din ra'iuni politice, probabil datorită faptului că simpatizam oarecum cu ei, afro-americanii, încercând să le înţeleg greutăţile cu care s-au confruntat timp de secole şi sperând că într-o zi, vor putea arăta întregii lumi, şi mai ales americanilor rasişti, cine sunt ei cu adevărat şi ce forţă au. Acum urmează să vedem ce decizii va lua, cel ce e numit "cel mai puternc om de pe planetă", din ipostaza funcţiei pe care o deţine.

3 nov. 2008

Eu continuu să dau crezare oamenilor MARI & ÎNŢELEPŢI

În ciclul "oamenilor MARI & ÎNŢELEPŢI", am decis să vă prezint o selecţie din cele mai frumoase citate ale personalităţilor, culese de mine... Acum partea a doua...

1. "Amorul e ca morfina: trebuie să-i creştem doza ca să-i încercăm senzaţia dintâi". M. Codreanu
2. "Dreptatea nu depinde doar de legi bune, ci şi de judecători buni şi drepţi". Simion Bărnuţiu
3. "A EDUCA E MAI GREU DECÂT A STUDIA; DE ACEEA SUNT MAI PUŢINI EDUCATORI ÎN MULŢIMEA DE ÎNVĂŢAŢI" V. Conta
4. "Iubirea care se naşte dintr-o dată e cea mai greu de vindecat" La Bruyere
5. "Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte" - Blaise Pascal
6. "CUNOAŞTE-ŢI PRIETENII PENTRU A-I IUBI ŞI DUŞMANII PENTRU A-I STĂPÂNI".
7. "Nu te teme de invidioşi. E de-ajuns să ştii că ei mor de ciudă că eşti fericit; atunci eşti răsplătit din plin" Othmar Ibn' Affan
8. "Mânia e o armă cu două tăişuri, care iese zgâriându-şi teaca" N. Iorga
9. "DEMOCRAT ÎNSEAMNĂ CINEVA CARE VREA SĂ ÎNALŢE POPORUL PE UMERII SĂI, NU CINEVA CARE VREA SĂ SE ÎNALŢE PE UMERII POPORULUI" N. Iorga
10."Prietenul mi-arată ce pot face;
Duşmanul mă-nvaţă ce trebuie să fac" Schiller
11."A trăi: e prea târziu să-ncepi azi;
Cel înţelept a-nceput de ieri" Tacitus
12."Licuricii spuneau stelelor: << Învăţaţii afirmă că lumina voastră se stinge odată>>. Stelele n-au răspuns. R. Tagore
13."NU NUMAI A FACE ESTE PĂCAT, DAR ŞI NU A FACE" Marcus Aurelius
14."Teme-te de mânia omului răbdător". G. Drydan
15."PUTEREA E CEA MAI NOBILĂ RAŢIUNE A OMULUI" S. Bărnuţiu