Sunshine X 2 sau 2X miracole

Joi, intrand in concediul de odihna, mi-am spus ca ar trebui sa ma rasfat si sa urmaresc un film bun. Cu vreo doua saptamani inainte, Roxana, o prietena foarte buna, mi-a recomandat filmul Sunshine. Era vorba de filmul din 1999 cu Ralph Fiennes. Dar eu nu am stiut initial acest lucru, si am ajuns sa urmaresc mai bine de 3/4 de film SF, cu acelasi titlu. Eu nu sunt un fan al acestui gen de film, insa filmul m-a acaparat, si am zis ca merita sa-l vad tot. 

In filmul Sunshine, cel din 2007, SF, actiunea se desfasoara in jurul unui echipaj de 8 oameni trimis pe o nava, Icarus II, care avea misiunea de a reaprinde Soarele, care incepea usor-usor sa se stinga, printr-o explozie. Pamantul era afectat de acest lucru, deoarece clima se racise foarte mult, ajungandu-se la o noua era glaciara si la o perioada de intuneric continuu. Toate merg bine pe nava, pana in momentul in care, in jurul planetei Mercur este descoperita prima expeditie Icarus, care avea acelasi scop. Comunicarea cu Pamantul fiind pierduta, misiunea Icarus I a fost considerata esuata. Tensiunile incep sa apara in momentul in care trebuie sa se ia decizia daca trebuie sa urmeze planul si traiectoria prestabilite sau daca ar fi mai bine sa intercepteze  nava Icarus I cu incarcatura ei explozibila, marind astfel sansele de reusita, considerabil. Totul esueaza, deoarece capianul de pe Icarus I ajunge la bordul Icarus II si incearca sa saboteze ducerea la bun sfarsit a misiunii. Cu mari eforturi, ultimul membru al echipajului reuseste sa detoneze bomba, si sa duca la bun sfarsit misiunea.

Filmul prezinta imagini ale Cosmos, unde nava incepe sa se confrunte cu dificultati tehnice, iar doi dintre membrii echipajului, capitanul si cu eroul salvator, incearca repararea navei, plutind in imponderabilitate. Sincer sa fiu filmul nu m-a prea impresonat, dar actiunea si tensiunea creste odata cu apropierea de final, din momentul in care Pinbacker, capitanul de pe Icarus I ajunge la bordul Icarus II, si face din acest film un film care pana la urma te face sa exclami: "Wow! O fost bun filmul. O meritat efortul de a-l viziona si timpul acordat."

Al doilea film Sunshine, e saga familiei evreiesti Sonnenschein din Budapesta, istoria familiei de-a lungul a 3 generatii, de la pozitia umila in societate la cea de mare putere. Centrul filmului e Valerie Sonnenschein, care-si va schimba numele mai apoi in Valeria Sors. Ivan Sors prezinta cronologic modul cum bunica ei, ajunsa orfana (in urma exploziei laboratorului tatalui ei care, farmacist fiind prepara un medicament traditional  dupa o reteta secreta), ajunge in casa unchiului ei unde se indragosteste de Ignatz, verisorul ei. Povestea de dragoste dintre cei doi, Valeria si Ignatz trece peste orice obstacol. Ignatz, ajunge sa fie un judecator militar in Austro-Ungaria, dar odata cu terminarea razboiului e condamnat pentru masurile lui si se vede nevoit sa se retraga. 

Filmul, atat de bine structurat si inchegat, ilustreaza viata si greutatile vietii lui Adam Sors, care face efortul de convertire la crestinism din religia iudaica, pentru a atinge performanta sportiva suprema, si anume campion olimpic de scrima. Toate acestea sunt in zadar, deoarece regimul horthyst din Ungaria il trimite in lagar pe marele campion, care sub ochii fiului sau este ucis cu brutalitate.

Fiul sau, Ivan, iesit din lagar se inscrie in randurile Partidului Comunist, ajungand prin pozitia sa-l ancheteze pe cel ce i-a fost mentor, in cele din urma prietenul sau fiind ucis, in urma uma unei conspiratii si tradari. Ivan renunta la cariera militara si revine la numele de Sonnenschein, cel care ii aduce linistea sufleteasca spre care tanjisera bunicul si tatal sau. Cele 3 trei generatii, cunosc fiecare apogeul puterii (Ignatz judecator militar pe front, chemat in audienta de imparat; Adam, campion national si olimpic de scrima; Ivan, maior in armata maghiara). Ajungerea in varful ierarhiei e foarte anevoioasa pentru fiecare dintre generatii, dar declinul, caderea e brusca.

Ralph Fiennes intruchipeaza cu succes pe Ignatz, Adam si Ivan la varsta maturitatii, si dramele pe care acestia le traiesc cu atata pasiune. Filmul are uneori un decor remarcabil in culori vii de o remarcabila expresivitate, dorind parca sa augmenteze trairile eroilor. Un film palpitant, cu o coloana sonora vibranta.

Aceste doua filme vi le recomand cu caldura! In special cel de-al doilea...

Va doresc o zi buna si placuta.

Uimitorul regizor Clint Eastwood sau INVICTUS

Desi aflat la o varsta respectabila, de 79 de de ani mai exact, o varsta la care multi dintre oameni nu se mai gandesc decat la cum sa-si duca mai usor batranetile, dl. regizor Clint Eastwood continua sa ma uimeasca cu puterea de munca si clarviziunea filmelor foarte bune pe care le produce.

Dupa seria remarcabila de filme: Million Dollar Baby (in care prezinta lumea boxului), Flags of Our Fathers si Letters from Iwo Jima (ambele prezentand batalia pentru insula Iwo Jima dintre SUA si Japonia in cel de-al Doilea Razboi Mondial, din ambele puncte de vedere, cel american si cel japonez), mai apoi Gran Turismo (un film in care un veteran de razboi se vede nevoit sa se apere impotriva unei gasti periculoase de cartier), iata anul trecut, neobositul regizor vine si ne prezinta un episod din viata presedintelui Nelson Mandela, in filmul Invictus, ecranizare a romanului "Playing thr Enemy" a lui John Carlin. Filmul are o distributie de exceptie,  Morgan Freeman intruchipand pe presedintele Republicii Sud-Africane, iar Matt Damon pe Francois Pienaar, capitanul echipei de rugby Springboks.

Filmul Invictus prezinta politica reconcilianta a lui Mandela, dupa ce a fost ales presedinte, intr-o tara macinata de apatheid, de o politica de segregatie si ura rasiala. Morgan Freeman, in rolul presedintelui Mandela face un rol remarcabil, reusind sa imbine foarte abil lumea politica cu lumea sportului, si mai precis cu cea a rugby-ului.

Denumirea de Springboks, cu simbolurile si emblema ei, reprezentau in conceptia populatiei de culoare din Africa de Sud, Apartheid-ul cu tot ce a insemnat el. De aceea, suporterii sud-africanii erau divizati in ceea ce priveste preferintele sportive. Suporterii Springboks erau oamenii albi din Africa de Sud, in timp ce africanii de culoare tineau cu adversarul. Desi huiduit la prima prezenta pe stadion, de catre suporterii Springboks, in 1994, la meciul pierdut in fata Angliei, Nelson Mandela prin masurile pe care le ia, atat in domeniul  economico-politic cat si cel sportiv, in ceea ce privea in echipa de rugby, al carei destin il urmareste in paralel regizorul Clint Estwood, face din Mandela un presedinte iubit si stimat, astfel ca la Campionatul Mondial de Rugby din 1995 sa fie aclamat de intreg stadionul, de 63.000 de oameni.

Desi filmul dureaza 134 de minute (2h si 14 min), nu reusesti sa simti cum timpul trece si devii tot mai absorbit de actiunea pe care o prezinta, eu unul nedezlipindu-ma de calculator cat timp a durat filmul. Filmul se incheie cu victoria Springboks in fata temutei All Blacks, in care activa in acele vremuri, Jonas Lomu, un jucator de neoprit, in finala Campionatului Mondial de Rugby din 1995. Prin sport, si mai ales prin rugby, Nelson Mandela reuseste sa rupa lanturile Apartheid-ului, sa pacifice si sa uneasca o tara, zbuciumata de ura rasiala.

Nelson Mandela si Francois Pienaar sunt in acest film doi leaderi ce reusesc cu succes sa-si impuna punctul de vedere in domeniul in care activeaza fiecare dintre ei. Mandela isi doreste sa fie presedintele tuturor sud-africanilor, sa uneasca tara si s-o faca sa pregreseze, economic, financiar, sportiv,  in timp ce Pienaar exclama la un moment dat, in timpul finale: "Capetele sus, uitati-va in ochii mei! Auziti? Ascultati tara! 7 minute, 7 minute! Aparare, aparare, aparare! Asta e! Asta e destinul nostru!". 

Filmul se incheie cu un citat din poemul "Invictus", care da si numele filmului: "Multumesc oricarui Dumnezeu pentru sufletul meu neinvins/ Sunt stapanul soartei mele/ Sunt capitanul sufletului meu". 

Invictus e un film captivant, ce te tine cu sufletul la gura si aproape de monitor/ tv, depinde la ce aparatura il privesti. Il recomand tuturor cu mare caldura.