Au trecut 10 de ani de când n-am mai dormit o noapte la "unchiu' Nelu şi tuşa Lili." Îmi doream nespus de mult să merg, să-i văd, să văd cum se mai descurcă. Oportunitatea de a merge din nou la Ideciu de Sus, locul vacanţelor mele, a venit, brusc, şi am decis să merg să văd care e atmosfera, starea de spirit.
Mi-a luat mult, până mi-am luat inima în dinţi să merg. eram obişnuit cu vacanţe trăite în lux, "unchiu' Nelu'", fiind magazioner-şef la Amis S.A, la Reghin, iar noi duceam o vacanţă fără griji şi lipsuri. Au venit şi vremurile grele, asupra familiei Pantea, care avusese grijă de noi, în vacanţe, şi noi, mai ales eu, îi loc să-i susţin prin prezenţa mea, am simţit acum, că am dat bir cu fugiţii.
Am mers cu trenul până la Reghin, şi de-acolo, am vrut să iau taxi-maxi. Ajunsesem la gară, imediat după ce taxi-maxi de ora 11 plecase, şi mai aveam unul orele 13. Am stat în faţa gării, şi având la mine hârtie şi pix mi-am făcut un afiş cu "Ideciu de Sus". Am stat cu stăruinţă şi cu stoicism. La un moment dat, opreşte un Volkswagen alb, Passat. Şoferul se uită la mine şi-mi zice... URCĂ. Îmi zice în primele momente, după ce am urcat, şoferul a spus că a văzut afişul meu cu IDECIU DE SUS şi l-a intrigat foarte mult, vroind să afle unde mai exact merg în acel sat. În prima secundă, când l-am văzut, mi-am dat seama cine e şoferul... era Dorinel, vecin şi coleg de-al meu de joacă, pe uliţele satului.
Până la Ideciu, am tot povestit, vrute şi nevrute, despre mine, despre ei, despre prietenii comuni. Am ajuns la Ideci, locul atâtor nebunii: am mâncat 5-6 kg de cireşe singur, ca dupaia să le vomit, am mers la baie la Mureş, în fiecare an, m-am îndragostit de trei fete din sat, două fiind surori: Ancuţa şi Delia. Cea mare, Ancuţa, e profesoară la Constanţa; cealaltă din trei, Cerasela, s-a măritat cu unul din cei mai buni prieteni ai mei, Lel Stoica.
Am stat prin casă sâmbăta, şi m-am jucat şah şi nu te supăra frate plus ceva lectură şi belit ochii la cretinizator (televizor).
Duminică, micuţul Septimiu, de doar 8 ani, de la ora 6 dimineaţa tot aştepta să mă trezesc, făcând ture din 10 în 10 minute.
Mai pe la 2-3, am mers în vizită la fratele Lilianei. Îmi pare rău, dar nu ştiu cum se scrie numele, e un nume săsesc, care tradus e Gheorghe. La ultima mea vizită la ei, aveau o fată de 6 ani, care acum are 16 ani şi un băieţel de vreo 3-4 ani. El acum e în clasa a VIII-a. Din păcate n-am putut săi văd, ei nefiind acasă. Am retrăit câteva năzbâtii şi cu ei, prin povestire... A fost foarte frumos, dar frig. Niu ştiu cum făceam când eram mic, iarna. să ies la urgenţele fiziologice pe temperaturi de minus 10 - minus 15 grade şi n-am murit.
Văzând că, Septimiu e foarte bucuros că am mers la ei şi că m-a cunoscut, am decis să mai stai o zi, până luni. Luni, însă, am îngheţat de-a dreptul. Ninsese, şi eu eram în blugi şi în adidaşi de piele întoarsă. Visam la un duş fierbinte şi la căldura ce mi-o voi fi făcut acasă. La ora 8.20 am pornit din Ideci spre Reghin, iar la 9.00 am pornit spre Tg-Mureş. la ora 10 eram acasă.
În staţia din 7 noiembrie, în timp ce aşteptam 19, am sunat-o pe Camelia, d-ra cu crema de bebeluşi, remember, s-o felicit de ziua ei.
Cum am mers de Sf. Nicolae la Ideci, toţi m-au întrebat, dacă am fost cuminte şi merit vreun cadou. Eu vă spun şi acum opinia mea. La mine, moşu a fost foarte darnic cu mine, deşi am fost foarte rău. Consider că moşu a venit mai repede cu 4 luni la mine, şi am mers în Elveţia şi Germania şi mai merg acum şi în Italia. Deci nu pot să mai am pretenţii de cadouri.
Tuturor cititorilor blog-ului meu le urez o iarnă faină.
Mi-a luat mult, până mi-am luat inima în dinţi să merg. eram obişnuit cu vacanţe trăite în lux, "unchiu' Nelu'", fiind magazioner-şef la Amis S.A, la Reghin, iar noi duceam o vacanţă fără griji şi lipsuri. Au venit şi vremurile grele, asupra familiei Pantea, care avusese grijă de noi, în vacanţe, şi noi, mai ales eu, îi loc să-i susţin prin prezenţa mea, am simţit acum, că am dat bir cu fugiţii.
Am mers cu trenul până la Reghin, şi de-acolo, am vrut să iau taxi-maxi. Ajunsesem la gară, imediat după ce taxi-maxi de ora 11 plecase, şi mai aveam unul orele 13. Am stat în faţa gării, şi având la mine hârtie şi pix mi-am făcut un afiş cu "Ideciu de Sus". Am stat cu stăruinţă şi cu stoicism. La un moment dat, opreşte un Volkswagen alb, Passat. Şoferul se uită la mine şi-mi zice... URCĂ. Îmi zice în primele momente, după ce am urcat, şoferul a spus că a văzut afişul meu cu IDECIU DE SUS şi l-a intrigat foarte mult, vroind să afle unde mai exact merg în acel sat. În prima secundă, când l-am văzut, mi-am dat seama cine e şoferul... era Dorinel, vecin şi coleg de-al meu de joacă, pe uliţele satului.
Până la Ideciu, am tot povestit, vrute şi nevrute, despre mine, despre ei, despre prietenii comuni. Am ajuns la Ideci, locul atâtor nebunii: am mâncat 5-6 kg de cireşe singur, ca dupaia să le vomit, am mers la baie la Mureş, în fiecare an, m-am îndragostit de trei fete din sat, două fiind surori: Ancuţa şi Delia. Cea mare, Ancuţa, e profesoară la Constanţa; cealaltă din trei, Cerasela, s-a măritat cu unul din cei mai buni prieteni ai mei, Lel Stoica.
Am stat prin casă sâmbăta, şi m-am jucat şah şi nu te supăra frate plus ceva lectură şi belit ochii la cretinizator (televizor).
Duminică, micuţul Septimiu, de doar 8 ani, de la ora 6 dimineaţa tot aştepta să mă trezesc, făcând ture din 10 în 10 minute.
Mai pe la 2-3, am mers în vizită la fratele Lilianei. Îmi pare rău, dar nu ştiu cum se scrie numele, e un nume săsesc, care tradus e Gheorghe. La ultima mea vizită la ei, aveau o fată de 6 ani, care acum are 16 ani şi un băieţel de vreo 3-4 ani. El acum e în clasa a VIII-a. Din păcate n-am putut săi văd, ei nefiind acasă. Am retrăit câteva năzbâtii şi cu ei, prin povestire... A fost foarte frumos, dar frig. Niu ştiu cum făceam când eram mic, iarna. să ies la urgenţele fiziologice pe temperaturi de minus 10 - minus 15 grade şi n-am murit.
Văzând că, Septimiu e foarte bucuros că am mers la ei şi că m-a cunoscut, am decis să mai stai o zi, până luni. Luni, însă, am îngheţat de-a dreptul. Ninsese, şi eu eram în blugi şi în adidaşi de piele întoarsă. Visam la un duş fierbinte şi la căldura ce mi-o voi fi făcut acasă. La ora 8.20 am pornit din Ideci spre Reghin, iar la 9.00 am pornit spre Tg-Mureş. la ora 10 eram acasă.
În staţia din 7 noiembrie, în timp ce aşteptam 19, am sunat-o pe Camelia, d-ra cu crema de bebeluşi, remember, s-o felicit de ziua ei.
Cum am mers de Sf. Nicolae la Ideci, toţi m-au întrebat, dacă am fost cuminte şi merit vreun cadou. Eu vă spun şi acum opinia mea. La mine, moşu a fost foarte darnic cu mine, deşi am fost foarte rău. Consider că moşu a venit mai repede cu 4 luni la mine, şi am mers în Elveţia şi Germania şi mai merg acum şi în Italia. Deci nu pot să mai am pretenţii de cadouri.
Tuturor cititorilor blog-ului meu le urez o iarnă faină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu