Dragi prieteni mi-s foarte nervos şi furios pe societatea asta română, în care trăiesc, încât îmi vine să ies la geam şi să-mi urlu furia. Poate vă-ntrebaţi de ce? Ei bine, a început campania de calficare la WC, adică World Cup 2010, în Africa de Sud, şi ziarele şi presa de sport parcă au înnebunit. Nu îi de ajuns că la ştirile sportive nu mai vezi nimic altceva, alt sport decât fotbal, dacă alea se pot numi ştiri de sport: că respectivul a venit cu nu ştiu ce maşină la reuniunea lotului, că nu ştiu ce fotbalist s-a însurat... Asta nu mă priveşte... Şi asta nu e de ajuns.
Pe lângă intoxicarea de la TV, mai e şi cea din presa de specialitate. Nu mai poţi lua un ziar de sport, că 15 pagini e fotbal şi o pagină toate celelalte. În plus, fotbaliştii români oricât s-ar chinui să joace, performanţa liposeşte. Am fost înfrânţi, ACASĂ, de LITUANIA cu 0-3, când se preconiza o victorie facilă a tricolorilor! VAI şi AMAR! Facem tot timpul căcatul praf... facem mare tămbălău, promovăm cu surle şi trâmbiţe un meci, şi pierdem ca de obicei, după un meci fff slab, ca fânu... subţire, fără ocazii pentru noi.
Pe lângă intoxicarea de la TV, mai e şi cea din presa de specialitate. Nu mai poţi lua un ziar de sport, că 15 pagini e fotbal şi o pagină toate celelalte. În plus, fotbaliştii români oricât s-ar chinui să joace, performanţa liposeşte. Am fost înfrânţi, ACASĂ, de LITUANIA cu 0-3, când se preconiza o victorie facilă a tricolorilor! VAI şi AMAR! Facem tot timpul căcatul praf... facem mare tămbălău, promovăm cu surle şi trâmbiţe un meci, şi pierdem ca de obicei, după un meci fff slab, ca fânu... subţire, fără ocazii pentru noi.
Dragi ziarişti şi comentatori de sport, pe lângă fotbal există şi alte sporturi: handbal, baschet, volei, polo, înot, atletism, popice, ciclism, motosport, F1, golf, gimnastică aerobică şi artistică, dans sportiv, arte marţiale, tennis, box, scrimă, caiac, haltere şi altele...
Se pune prea mare accent pe fotbal, iar celelalte ramuri sportive sunt lase să decadă. Doar când e un Campionat Mondial de Handbal sau de gimnastică, sau JO ne aducem aminte că sunt şi celelalte sporturi. Totuşi, părerea mea e că toate ramurile sportive ar trebui tratate la fel, egal. Un fapt ce mă enerveză cel mai tare e numirea la noi, a fotbalului, "SPORT REGE".
Dragi ziarişti din lumea sportului, a câştigat România din 87 încoace un trofeu internaţional la fotbal, de la performanţa Stelei. NU. A câştigat România Campionate mondiale la Fotbal? NU. Campionate Europene? NU! Cupe Europene, cu excepţia la cea amintită mai sus şi a finalei din 1989 cu AC Milan, când Steaua a fost zdrobită cu 4-0? NU!
Se pare că uitaţi câte medalii a adus Gimnastica Artistică, sub cei mai buni antrenori pe care i-a avut România vreodată: Dl. Octavian Belu şi d-na Mariana Bitang. Când erau perioade grele, gen schimbare de generaţii nimeni nu se încumeta să încerce preluarea echipei, dar aţi ştiut, voi, presa, să puneţi presiune pe aceşti bravi antrenori şi să-i faceţi să demisioneze.
Un alt antrenor pe care-l admir, e cel de la Polo, dl Hagiu... care, deşi nu are bazine în care să-şi antreneze elevii, a reuşit frumoasa performanţă de a aduce echipa României în faţa calificării la JO. Erau foarte aproape. Îmi pare sincer foarte rău pentru acei băieţi, care au crezut în forţele proprii şi au reuşit o performanţă importantă, zic eu.
Dar să nu mai vorbim despre eşecul sportivilor de la abia terminatele JO de la Beijing. Asta se întâmplă când te concentrezi doar pe o ramură sportivă, care nici n-a avut rerezentanţi din partea României la JO, şi le uiţi pe toate celelalte... nu există săli de antrenamente pentru sporturile de echipă, nu există bazine performante, pentru înot, polo, sărituri. Noi, românii am rămas obsedaţi de un sport: FOTBAL!; FOTBAL!; FOTBAL!...
Câştigarea medaliei de aur la maraton a fost o surpriză pentru mine... ştiam că avem sportivi valoroşi la această probă, dar nu mă aşteptam, sincer. Gimnastica ştiam că nu va mai avea prestanţa asemănătoare ca cea de la Barcelona, Atlanta, Sidney, când am dominat categoric acest sport, şi toate echipele tremurau când auzeau România sau le vedeau pe fete.
Un alt sport de la care mă aşteptam la medalie era Handbalul feminin la aceste jocuri olimpice. Nu ştiu ce caută acel american ca observator sau federal în federaţia internaţională, când SUA nu are nici echipă, nici la feminin nici la masculin. Ăştia-s varză la handbal. Ceea ce cred eu e că rolul lui acolo e unul strategic... filorus.
De asemenea, echipa de caiac 8+1 era temută sau sportivii de la caiac simplu iar... dar nu au mai reuşit să ţină piept
Cred că eşecul acesta are şi un substrat psihologic, pentru că după o vreme începi să te deprimi, văzând că pe tine, orice altă federaţie de sport cu excepţia celei de fotbal să zicem nu te spriijină nimeni, nu te finanţează nimeni cum ar trebui, nu investeşte nimeni serios în tine, începi să te gândeşti cum să depui armele.
Aşadar, ce-ar fi să mai investim resursă umană, în infrastructură şi în sporturile celelalte, dar totdată în schimbarea mentalităţii şi anume, în insuflarea mentalităţii pozitive şi a atitudinii de învingător şi veţi vedea că vom avea mai multe medalii.
Se pune prea mare accent pe fotbal, iar celelalte ramuri sportive sunt lase să decadă. Doar când e un Campionat Mondial de Handbal sau de gimnastică, sau JO ne aducem aminte că sunt şi celelalte sporturi. Totuşi, părerea mea e că toate ramurile sportive ar trebui tratate la fel, egal. Un fapt ce mă enerveză cel mai tare e numirea la noi, a fotbalului, "SPORT REGE".
Dragi ziarişti din lumea sportului, a câştigat România din 87 încoace un trofeu internaţional la fotbal, de la performanţa Stelei. NU. A câştigat România Campionate mondiale la Fotbal? NU. Campionate Europene? NU! Cupe Europene, cu excepţia la cea amintită mai sus şi a finalei din 1989 cu AC Milan, când Steaua a fost zdrobită cu 4-0? NU!
Se pare că uitaţi câte medalii a adus Gimnastica Artistică, sub cei mai buni antrenori pe care i-a avut România vreodată: Dl. Octavian Belu şi d-na Mariana Bitang. Când erau perioade grele, gen schimbare de generaţii nimeni nu se încumeta să încerce preluarea echipei, dar aţi ştiut, voi, presa, să puneţi presiune pe aceşti bravi antrenori şi să-i faceţi să demisioneze.
Un alt antrenor pe care-l admir, e cel de la Polo, dl Hagiu... care, deşi nu are bazine în care să-şi antreneze elevii, a reuşit frumoasa performanţă de a aduce echipa României în faţa calificării la JO. Erau foarte aproape. Îmi pare sincer foarte rău pentru acei băieţi, care au crezut în forţele proprii şi au reuşit o performanţă importantă, zic eu.
Dar să nu mai vorbim despre eşecul sportivilor de la abia terminatele JO de la Beijing. Asta se întâmplă când te concentrezi doar pe o ramură sportivă, care nici n-a avut rerezentanţi din partea României la JO, şi le uiţi pe toate celelalte... nu există săli de antrenamente pentru sporturile de echipă, nu există bazine performante, pentru înot, polo, sărituri. Noi, românii am rămas obsedaţi de un sport: FOTBAL!; FOTBAL!; FOTBAL!...
Câştigarea medaliei de aur la maraton a fost o surpriză pentru mine... ştiam că avem sportivi valoroşi la această probă, dar nu mă aşteptam, sincer. Gimnastica ştiam că nu va mai avea prestanţa asemănătoare ca cea de la Barcelona, Atlanta, Sidney, când am dominat categoric acest sport, şi toate echipele tremurau când auzeau România sau le vedeau pe fete.
Un alt sport de la care mă aşteptam la medalie era Handbalul feminin la aceste jocuri olimpice. Nu ştiu ce caută acel american ca observator sau federal în federaţia internaţională, când SUA nu are nici echipă, nici la feminin nici la masculin. Ăştia-s varză la handbal. Ceea ce cred eu e că rolul lui acolo e unul strategic... filorus.
De asemenea, echipa de caiac 8+1 era temută sau sportivii de la caiac simplu iar... dar nu au mai reuşit să ţină piept
Cred că eşecul acesta are şi un substrat psihologic, pentru că după o vreme începi să te deprimi, văzând că pe tine, orice altă federaţie de sport cu excepţia celei de fotbal să zicem nu te spriijină nimeni, nu te finanţează nimeni cum ar trebui, nu investeşte nimeni serios în tine, începi să te gândeşti cum să depui armele.
Aşadar, ce-ar fi să mai investim resursă umană, în infrastructură şi în sporturile celelalte, dar totdată în schimbarea mentalităţii şi anume, în insuflarea mentalităţii pozitive şi a atitudinii de învingător şi veţi vedea că vom avea mai multe medalii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu