Ceea ce azi numim Revolutia din 1989, sa fim de la bun inceput intelesi, este doar partea si evenimentele intamplate la Timisoara, in perioada 16-20 decembrie. Restul, cand totul se muta la Bucuresti, este o lovitura de stat a la carte data.
Si cand spun asta, o spun avand ca temei un citat dintr-o carte intitulata "Istoria terorismului din antichitate la Al-Qaeda" de coordonata si editata Gerard Chalian si Arnaud Blin. Ii invit pe toti cunoscatorii de limba engleza sa citeasca aceasta carte. De ce? In capitolul 2, Ariel Merari, unul dintre colaboratorii lucrarii, prezinta diferitele forme de insurgenta violenta ale cetatenilor impotriva statului. Aici e data definitia loviturii de stat (coup d`etat) si a revolutiei. Definitia loviturii de stat, la pag. 19, conform lui Merari, care citeaza alte surse bibliografice, este rasturnarea puterii de catre un om sau un grup de oameni, cu forta, si adeseori cu ajutorul armatei. Este un eveniment de scurta durata, care nu ar trebui sa implice varsare de sange. Secretul loviturii de stat este elementul surpriza si secretul asupra intregii miscari. Exact ce s-a intamplat la Bucuresti in noaptea dinspre 21-22 decembrie.
Revolutia inseamna o schimbare radicala din punct de vedere politic, economic si social, porneste de la o rascoala, implica intreaga masa populara, e de durata mai lunga si se lasa cu multa varsare de sange. A avut loc vreo schimbare radicala? Nu. Comunistii au fost inlocuiti la putere de neo-comunisti.
Revolutia de la 1989, tinerii si oamenii iesiti pe strazi sa manifesteze pasnic in fata casei pastorului reformat Tokes Laszlo, sa scandeze, cei care au fost raniti, arestati si batuti sau cei care si-au pierdut viata in acele zile, incepand cu 17 decembrie, cand a inceput sa se traga, ei sunt adevaratii eroi ai Revolutiei, care merita mereu amintiti si niciodata nu trebuie uitat sacrificiul si jertfa lor. In amintirea lor, si intru cinstirea lor, ar trebui sa facem totul in tara asta, ei fiind cei care au avut curajul sa strige "Jos Ceausescu! Jos cu comunistii!"
Timisoara are meritul de a fi primul oras liber de comunism in 1989, desi Ceausescu isi trimite acolo elita si conducerea aparatului central de stat cu scopul de a inabusi rascoala. Daca n-ar fi fost oamenii curajosi de la balcon si membrii noului Front Democratic, constituit ad-hoc, care sa redacteze Proclamatia si sa trimita o copie Consulatului iugoslav, noi astazi inca eram sub tirania comunista.
Dar acum, de 24 de ani traim o pseudo-democratie, pentru ca nu am fost in stare sa facem o lege a lustratiei cum se cuvine, care sa nu permita celor care au fost in aparatul de stat comunist sau inruditi cu aceia sa acceada la putere. Niciodata! Iliescu, Petre Roman, Brucan, Gelu Voican Voiculescu si Stanculescu s-au grabit sa ii faca un proces de ochii lumii rapid lui Ceausescu. Le era frica de puterea lui, ca daca ar scapa sau ar vorbi, si-ar pierde toti din aura de salvatori ai neamului.
S-a constituit atunci Consiliul Frontului Salvarii Nationale. Marea majoritate a oamenilor din acel consiliu erau esalonul doi si trei al puterii care abia asteptau rasturnarea primului esalon sa puna mana pe ciolan. Au furat tara asta timp de 24 de ani, nu au facut nimic pentru ca populatia sa o duca mai bine; fabrici, uzine, combinate, complexe industriale importante au fost inchise si/ sau privatizate de forma si demolate; tinerii sunt in somaj; nu sunt in stare sa faca 100 de km de autostrada.
Se nasc monstrii politici, din aliante ciudate. Partidul National Liberal, a caror elite din perioade antebelica si interbelica au ajutat la constructia tarii asteia, s-ar invarti in momant sa vada ca cei care conduc azi destinele acestui partid au dat mana cu urmasii celor ce i-au condamnat la inchisoare, neo-comunistii, PSD, si poate i-ar si blestema, pentru acest gest!
Traim vremuri grele dar niciodata nu avem voie sa uitam de cei care au strigat la Timisoara pe 15 decembrie pentru prima oara "Jos Comunismul!". Nici unul dintre parlamentarii de azi, n-ar avea dreptul moral sa mearga la vreo manifestare dedicata eroilor revolutiei, atata timp cat nu face nimic pentru populatie, pentru ca visul si dorinta celor ce au fost in strada in decembrie 1989, la Timisoara, nu este implinit.
Pana una alta, din lipsa de realizari pe 25 de ani, tot cu Respectul pentru eroii Revolutiei de la Timisoara din decembrie 1989 raman. In memoria eroilor Revolutiei, cantecul care le este dedicat de formatia Pro Musica, il dedic si eu lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu