12 oct. 2016

Eva Heyman - "Am trait atat de putin", un jurnal prea putin sau deloc promovat/ cunoscut

Azi, de dimineata, de cum am deschis ochii, mi-am butonat telefonul si am vazut un post de-al unui prieten de pe Facebook. Era un link despre Eva Heyman, publicat de historia.ro. Daca intrebi 100 de romani sa vezi daca stiu cine e sau cine a fost Eva Heyman, pot jura ca toti vor ridica din umeri. Foarte putini sunt aceia care au auzit despre ea si destinul ei tragic. Cred ca ma numar printre putinii care au avut "norocul" sau poate onoarea de a citi jurnalul ei, "Am trait atat de putin", in momentul in care, bibliotecar scolar fiind, am facut o prezentare elevilor, cu ocazia Comemorarii Zilei Holocaustului in Romania. Prezentarea aici



Pentru cine nu stie cine a fost Eva Heyman, aceasta a fost o fetita nascuta intr-o familie de evrei, la Oradea, in 1931. Ea a fost ultima persoana, introdusa personal de infamul doctor SS, Mengele, in ultima camera de gazare de la Auschwitz, in data de 17.10.1944. Povestea ei este una foarte tumultoasa, ea, copil fiind trebuind sa suporte greutatile si ororile razboiului, dar si ale Holocaustului. Jurnalul ne prezinta prin ochii unei fetite de 13 ani,  in mod cronologic, toate masurile antievreiesti, luate de trupele horthyste, povestind totodata si de unele orori, torturi care au loc in acele vremuri. 

Eva Heyman este supranumita  " Anne Frank al Transivaniei", Anne Frank fiind un alt copil, care reprezinta rezistenta impotriva Holocaustului.

Eva Heyman mentioneaza in cartea ei, ca ea scrie jurnalul pentru ca lumea sa cunoasca greutatile prin care au trecut evreii in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Si totusi, jurnalului ei este atat de putin promovat, iar numele ei nu e mentionat in nici un manual de istorie. Stimati autori de manuale de istorie, promovati adevaratele valori, pentru ca elevii sa cunoasca adevarul, chiar daca acesta e crud si doare. 

Copiii zilelor noastre au de toate, nu duc lipsa de nimic, au telefoane de ultima generatie, dar nu stiu sa le foloseasca. Un alt lucru trist. Stau toata ziua pe telefon sa joace tot felul de jocuri cretine, stau pe Facebook sau cine stie ce alte aplicatii telefonice cu orele, chiar si in timpul orelor, pierzand vremea si refuza sa mai puna mana pe carte. Citesc doar bibliografia obligatorie, de frica ca nu cumva profesorul sa-l abtiguiasca cu un 2 sau 3. Profesorii si bibliotecarii nu sunt uniti in incercarea de a colabora in atragerea elevilor la lectura suplimentara. 

In incheiere as vrea sa imi exprim profunda intristare fata de faptul ca nu gasesc nicaieri aceasta carte spre a o cumpara. Asa cum jurnalul Annei Frank este un jurnal arhicunoscut si foarte apreciat, si jurnalul micutei Eva ar trebui reeditat si promovat, pentru ca lumea sa cunoasca ororile celui de-al doilea razboi mondial. 

Niciun comentariu: